Ce verifică ANAF la o firmă cu pierdere fiscală mai mulți ani
O firmă care raportează pierdere fiscală an de an, fără profit impozabil, atrage atenție — nu pentru că legea ar interzice pierderea, ci pentru că selecția pentru inspecție fiscală se face pe bază de risc, iar pierderea persistentă e unul dintre indicatorii pe care organul fiscal îi analizează.
Temeiul legal
„ART. 121 Selectarea contribuabililor/plătitorilor pentru inspecție fiscală (1) [...] În cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal central, selectarea contribuabililor/plătitorilor pentru efectuarea acțiunii de inspecție fiscală se efectuează la nivelul aparatului central al ANAF, în funcție de nivelul riscului stabilit pe baza analizei de risc. (2) Contribuabilul/Plătitorul nu poate face obiecții cu privire la procedura de selectare folosită." — Legea nr. 207/2015 (Codul de procedură fiscală), art. 121 alin. (1) și (2) (sursă: anaf_surse/legea_207_2015_consolidat.txt)
Limitare declarată: legea stabilește principiul (selecție bazată pe analiza de risc, fără posibilitate de contestare a procedurii de selectare) și criteriile generale de risc — printre care, la art. 7 alin. (7) lit. c), „criterii cu privire la nivelul de declarare" — dar dezvoltarea acestor criterii generale în subcriterii concrete se aprobă prin ordin al președintelui ANAF (art. 7 alin. (8) și (12)), iar textul acelor ordine nu se regăsește în sursele verificate pentru acest ghid. Nu putem afirma cu temei legal exact ce prag sau ce număr de ani de pierdere declanșează o verificare — dar putem arăta contextul legal relevant:
- Recuperarea pierderii fiscale e ea însăși limitată prin lege: „pierderile fiscale anuale [...] se recuperează din profiturile impozabile realizate, în limita a 70% inclusiv, în următorii 5 ani consecutivi" (art. 31 alin. (1) din Codul fiscal) — o firmă cu pierdere fiscală mai mulți ani consecutivi are, prin însuși mecanismul legal, un istoric de reportare pe termen lung care rămâne vizibil în declarațiile fiscale.
- Selecția pentru inspecție se face „în funcție de nivelul riscului" — o pierdere persistentă, fără explicație economică evidentă (de exemplu fără investiții mari sau context de piață documentat), e un indicator tipic de risc analizat de organele fiscale, chiar dacă textul exact al criteriilor nu e public.
- Contribuabilul nu se poate opune procedurii de selecție în sine — ce poate contesta, dacă e cazul, e rezultatul inspecției, nu faptul că a fost ales pentru ea.
Ce se greșește în practică
- Se presupune că pierderea fiscală, fiind legală, nu atrage niciodată atenția organului fiscal — analiza de risc funcționează independent de legalitatea în sine a situației raportate.
- Se contestă selectarea pentru inspecție ca fiind „nedreaptă" sau „arbitrară" — legea exclude explicit posibilitatea de a obiecta la procedura de selecție.
- Se ignoră documentarea economică a pierderilor (contracte, context de piață, investiții) de-a lungul anilor, ceea ce face inspecția, dacă are loc, mai greu de gestionat pentru contribuabil.
Ce face iConta.eu
La data acestui ghid, iConta.eu nu are o funcționalitate care să evalueze riscul de selecție pentru inspecție fiscală pe baza istoricului de pierderi al firmei — nu am găsit în cod o logică dedicată acestui tip de analiză. Aplicația raportează corect pierderea fiscală și recuperarea ei în declarațiile relevante (inclusiv D101), dar evaluarea expunerii firmei la un control, pe baza istoricului de pierderi, rămâne o analiză realizată de contabil, în afara aplicației.