Ce verifică ANAF la o firmă plătitoare de impozit pe profit?
La o firmă plătitoare de impozit pe profit, un control fiscal urmărește în esență un singur lucru: dacă rezultatul fiscal declarat (venituri minus cheltuieli deductibile, cu ajustările specifice) corespunde realității din evidența contabilă și respectă plafoanele și condițiile de deductibilitate din Codul fiscal.
Temeiul legal
„Organul fiscal este îndreptățit să examineze, din oficiu, starea de fapt, să obțină și să utilizeze toate informațiile și documentele necesare pentru determinarea corectă a situației fiscale a contribuabilului/plătitorului. în analiza efectuată, organul fiscal este obligat să identifice și să ia în considerare toate circumstanțele edificatoare fiecărui caz în parte." — Legea 207/2015, art. 7 alin. (3) (sursă: anaf_surse/legea_207_2015_consolidat.txt)
Ce verifică, concret, la o firmă pe profit:
- Deductibilitatea cheltuielilor: dacă fiecare cheltuială are legătură cu activitatea economică și documentele justificative corespunzătoare, conform regulilor generale de deductibilitate din Codul fiscal.
- Plafoanele legale specifice: de exemplu, plafonul de deductibilitate a cheltuielilor de sponsorizare — limitat la 0,75% din cifra de afaceri, conform regulii aplicate deja de motoarele de calcul ale declarației D101 — sau plafoanele pentru protocol, provizioane, amortizare.
- Corectitudinea calculului impozitului: aplicarea cotei corecte, calculul rezultatului fiscal cumulat de la începutul anului (nu doar pe trimestrul curent), reportarea corectă a pierderilor fiscale din anii anteriori.
- Coerența cu celelalte declarații ale firmei: rezultatul din D101 trebuie să fie coerent cu TVA-ul declarat (D300), cu statele de plată (D112) și cu situațiile financiare depuse — discrepanțele între aceste surse sunt printre primele semnale urmărite la un control.
- Documentele suport, indiferent de format (hârtie sau electronic) — organul fiscal poate solicita orice înscris relevant pentru stabilirea stării de fapt, conform art. 64 din Codul de procedură fiscală (vezi ghidul dedicat accesului la baza de date contabilă).
Ce se greșește în practică
- Se presupune că un control fiscal la o firmă pe profit se concentrează doar pe TVA, ignorând faptul că impozitul pe profit are propriile plafoane și reguli de deductibilitate, verificate separat.
- Se depășesc plafoanele legale (sponsorizare, protocol) fără să se ajusteze extracontabil rezultatul fiscal — cheltuiala poate fi corect înregistrată contabil, dar nedeductibilă fiscal peste plafon, ceea ce cere un calcul separat la completarea D101.
- Se tratează fiecare declarație (D101, D300, D112) ca pe un document izolat, fără verificarea coerenței între ele — tocmai aceste neconcordanțe sunt ce verifică organul fiscal „din oficiu", conform art. 7 alin. (3).
Ce face iConta.eu
Generatorul de D101 din iConta.eu aplică automat verificările de plafon cunoscute din lege — de exemplu, calculează și semnalează depășirea plafonului de deductibilitate a sponsorizării (0,75% din cifra de afaceri) direct la generarea declarației, ca eroare de validare. Aplicația nu simulează însă un control fiscal complet și nu verifică toate circumstanțele pe care le-ar examina un inspector (documentele justificative individuale, legătura fiecărei cheltuieli cu activitatea economică) — acestea rămân responsabilitatea contabilului, dincolo de verificările automate de plafon și coerență pe care generatorul de declarații le face.