Amortizarea contabilă față de cea fiscală: unde diferă și ce se declară
Sunt două calcule paralele pe același bun. Cel contabil dă cheltuiala din contul de profit și pierdere; cel fiscal dă deducerea. Când diferă — și diferă adesea — diferența se reglează la calculul impozitului pe profit, nu în contabilitate.
De ce sunt două
Amortizarea contabilă reflectă consumul real al beneficiilor economice ale activului. Durata și metoda se stabilesc de entitate, în funcție de modul în care se așteaptă să folosească bunul.
Amortizarea fiscală e cea recunoscută de Codul fiscal ca deductibilă. Are propriile reguli de durată, metodă și valoare de intrare.
Cele două coincid des, dar nu obligatoriu. Iar acolo unde nu coincid, contabilitatea nu se ajustează — se face o corecție extracontabilă la calculul rezultatului fiscal.
Unde apar diferențele
Durata. Contabil, durata e cea estimată de entitate. Fiscal, durata se stabilește în intervalul din Catalogul privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe. O entitate poate estima contabil cinci ani pentru un utilaj a cărui durată normală fiscală e opt.
Valoarea de intrare. Pragul fiscal de la care un bun e mijloc fix amortizabil e stabilit de Codul fiscal. Un bun sub prag e cheltuială fiscală integrală la punerea în funcțiune, chiar dacă în contabilitate a fost înregistrat ca imobilizare.
Metoda. Metodele fiscale sunt cele prevăzute de art. 28 din Codul fiscal, pe categorii de active. Metoda contabilă se alege potrivit reglementărilor contabile.
Reevaluarea. Amortizarea calculată pe valoarea reevaluată e contabilă. Fiscal, tratamentul reevaluării are reguli proprii, iar diferența nu e automat deductibilă.
Activele neamortizabile fiscal. Terenurile, tablourile și operele de artă, fondul comercial, casele de odihnă și locuințele de protocol care nu servesc activității economice, imobilizările necorporale cu durată de viață utilă nedeterminată.
Legea nr. 227/2015 — Codul fiscal, art. 28 — amortizarea fiscală: condițiile pentru ca un bun să fie mijloc fix amortizabil, metodele de amortizare, activele neamortizabile.
Art. 19 — rezultatul fiscal se calculează ca diferență între veniturile și cheltuielile înregistrate conform reglementărilor contabile, ajustată cu cheltuielile nedeductibile și cu veniturile neimpozabile, la care se adaugă elementele similare veniturilor și cheltuielilor.
HG nr. 2139/2004 pentru aprobarea Catalogului privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe.
OMFP nr. 1802/2014 — amortizarea contabilă, durata de viață utilă, reevaluarea.
Cum se reglează diferența
Nu prin ajustarea contabilității. Rezultatul fiscal pornește de la rezultatul contabil și se ajustează.
Amortizarea contabilă înregistrată e o cheltuială care se scade din rezultatul contabil. Amortizarea fiscală e elementul deductibil.
La calculul rezultatului fiscal, amortizarea contabilă se adaugă înapoi, iar amortizarea fiscală se deduce. Diferența dintre ele e ajustarea.
Se declară în D101, la rândurile de ajustare corespunzătoare.
Registrul de evidență fiscală
Diferențele nu se pot reconstitui din memorie la sfârșit de an. Se țin într-o evidență proprie, pe fiecare mijloc fix: valoarea de intrare, durata contabilă, durata fiscală, metoda pe fiecare palier, amortizarea cumulată contabil și fiscal.
Fără evidența asta, ajustarea din D101 nu se poate demonstra la un control — chiar dacă cifra e corectă.
Ce se verifică
Concordanța dintre durata fiscală și catalog. O durată aleasă în afara intervalului nu e deductibilă la nivelul calculat.
Pragul valoric la data punerii în funcțiune. Se aplică pragul din anul respectiv, nu cel curent. Bunurile intrate în ani diferiți pot avea încadrări diferite.
Momentul începerii amortizării. Fiscal, amortizarea începe de la luna următoare punerii în funcțiune — nu de la achiziție și nu de la recepție.
Ieșirile din patrimoniu. La casare sau vânzare, valoarea rămasă neamortizată are tratament fiscal propriu, diferit de cel contabil.
Greșeala frecventă
Presupunerea că, dacă durata contabilă a fost aleasă din catalog, cele două amortizări coincid și nu mai e nimic de ajustat.
Coincid doar dacă și metoda, și valoarea de intrare, și momentul începerii sunt identice. E suficient ca unul să difere pentru ca ajustarea din D101 să fie necesară.