Amortizarea mijloacelor fixe de leasing înapoi (lease-back)
O operațiune de leaseback — vinzi un activ pe termen lung și îl iei imediat înapoi în leasing — pune o întrebare contabilă directă: cine mai amortizează activul după tranzacție, vânzătorul devenit locatar sau cumpărătorul devenit locator? Răspunsul depinde exclusiv de tipul de leasing rezultat din contract, nu de forma juridică a tranzacției.
Temeiul legal
„O tranzacție de vânzare a unui activ pe termen lung și de închiriere a aceluiași activ în regim de leasing (leaseback) se contabilizează în funcție de clauzele contractului de leasing, astfel: a) dacă tranzacția de vânzare și închiriere a aceluiași activ are ca rezultat un leasing financiar, tranzacția reprezintă un mijloc prin care locatorul acordă o finanțare locatarului, activul având rol de garanție. Entitatea beneficiară a finanțării (locatarul) nu va recunoaște în contabilitate operațiunea de vânzare a activului, nefiind îndeplinite condițiile de recunoaștere a veniturilor. Activul rămâne înregistrat în continuare la valoarea existentă anterior operațiunii de leasing, cu regimul de amortizare aferent. [...] b) dacă tranzacția de vânzare și închiriere a aceluiași activ are ca rezultat un leasing operațional, entitatea vânzătoare contabilizează o tranzacție de vânzare, cu înregistrarea scoaterii din evidență a activului și a sumelor încasate sau de încasat și a taxei pe valoarea adăugată pentru operațiunile taxabile [...]" — OMFP 1802/2014, Reglementări contabile, pct. 219 (sursă: anaf_surse/omfp_1802_2014_reglementari_consolidat.txt)
Concret, tratamentul amortizării se împarte în două scenarii, exact ca la orice contract de leasing:
- Leaseback cu rezultat leasing financiar — activul rămâne înregistrat la vânzătorul-locatar, la valoarea existentă anterior tranzacției, cu regimul de amortizare aferent continuat. Vânzarea nu se recunoaște contabil ca venit; tranzacția e tratată drept o finanțare garantată cu activul, nu drept o vânzare reală. Amortizarea rămâne, deci, în sarcina fostului proprietar, acum locatar.
- Leaseback cu rezultat leasing operațional — vânzătorul recunoaște efectiv vânzarea (scoate activul din evidență, înregistrează suma încasată și TVA), iar activul trece la cumpărătorul-locator, care devine cel care amortizează, conform regulii generale de la leasingul operațional (amortizare de către locator/finanțator).
- Criteriul de departajare între cele două cazuri e cel general de clasificare a leasingului (transfer de risc și avantaje, opțiune de cumpărare la preț avantajos, durata contractului față de durata de viață economică etc.), nu forma juridică a operațiunii de leaseback în sine.
Ce se greșește în practică
- Se scoate activul din evidența vânzătorului la orice operațiune de leaseback, indiferent de rezultatul de leasing financiar sau operațional — dacă rezultă leasing financiar, activul rămâne înregistrat și amortizat de vânzător, vânzarea nefiind recunoscută contabil.
- Se recunoaște un venit din vânzare la momentul tranzacției de leaseback financiar, deși reglementarea spune explicit că „nu sunt îndeplinite condițiile de recunoaștere a veniturilor" în acest caz.
- Se schimbă regimul de amortizare (metodă, durată) odată cu operațiunea de leaseback financiar, deși textul prevede continuarea „regimului de amortizare aferent" existent înainte de tranzacție, nu un regim nou.
Ce face iConta.eu
Motorul de amortizare al iConta.eu (core/d406_active.py) calculează amortizarea unui mijloc fix pe baza metodei și duratei setate pentru activ, indiferent de proveniența acestuia. La data acestui ghid, iConta.eu nu distinge automat o operațiune de leaseback de o achiziție sau o vânzare obișnuită de mijloc fix și nu determină singură dacă rezultatul contractului e leasing financiar sau operațional — încadrarea corectă a tranzacției (păstrarea activului la vânzător cu amortizare continuată, sau scoaterea lui din evidență cu recunoașterea vânzării), conform pct. 219 din OMFP 1802/2014, rămâne o decizie manuală a contabilului.