Cont bancar în valută pentru import-export
Deschiderea unui cont bancar în valută pentru operațiuni de import-export este o decizie bancară și de business — alegerea băncii, a valutei, a comisioanelor — și nu o funcționalitate pe care o configurează o aplicație de contabilitate. Ce ține efectiv de partea de contabilitate sunt cele două consecințe fiscale ale oricărei operațiuni derulate printr-un asemenea cont: conversia sumelor la cursul BNR și eventualele diferențe de curs valutar rezultate.
Temeiul legal
Conversia operațiunilor în valută la cursul de schimb comunicat de Banca Națională a României este reglementată la art. 290 alin. (2) din Codul fiscal (Legea 227/2015). Diferențele de curs valutar rezultate din decontarea ulterioară a creanțelor/datoriilor în valută sunt tratate în OMFP 1802/2014, pct. 316-322.
Aceste două temeiuri sunt generale — se aplică oricărei operațiuni în valută dintr-o firmă, nu specific import-exportului extracomunitar. Un import sau export facturat în valută nu are, din perspectivă fiscală, o regulă separată de conversie sau de tratare a diferențelor de curs doar pentru că e o operațiune extracomunitară; mecanismul e identic cu cel al oricărei alte tranzacții în valută.
Ce se greșește în practică
- Se caută în aplicația de contabilitate o funcție de "cont bancar în valută" care să gestioneze direct relația cu banca — deschiderea și administrarea contului rămân integral în sfera relației firmă-bancă, nu a softului de contabilitate.
- Se presupune că importul-exportul are o regulă specială de conversie valutară, diferită de restul operațiunilor firmei — cursul BNR aplicabil și tratarea diferențelor de curs sunt aceleași, indiferent de tipul operațiunii care generează suma în valută.
- Se ignoră diferențele de curs valutar apărute între data facturii și data încasării/plății, tratând suma în valută ca fiind "fixă" în lei pe toată durata operațiunii.
Ce face iConta.eu
iConta.eu nu are — și nu are cum să aibă, fiind un soft de contabilitate, nu o bancă — o funcționalitate de "cont bancar în valută". Ce oferă aplicația sunt cele două funcționalități generale conexe, aplicabile oricărei operațiuni în valută, inclusiv celor de import-export: conversia la cursul BNR (funcționalitatea de curs valutar, temei art. 290 alin. 2 Cod fiscal) și calcularea automată a diferențelor de curs valutar la decontare (funcționalitatea dedicată, temei OMFP 1802/2014 pct. 316-322). Alegerea băncii și a contului rămâne o decizie de business a firmei, care se reflectă în aplicație doar prin sumele și cursurile operațiunilor efectiv înregistrate.