Cont bancar la mai multe bănci: evidență și obligații
O firmă poate avea conturi deschise la mai multe bănci sau instituții de plată simultan — cont principal la o bancă, cont secundar la alta, poate și un cont la o instituție emitentă de monedă electronică. Întrebarea care revine e cine trebuie să raporteze aceste conturi la ANAF și ce evidență trebuie ținută intern.
Temeiul legal
„(1) Instituțiile de credit, instituțiile de plată și instituțiile emitente de monedă electronică au obligația ca, la solicitarea organului fiscal central, să comunice, pentru fiecare titular care face subiectul solicitării, toate rulajele și/sau soldurile conturilor deschise la acestea, precum și informațiile și documentele privind operațiunile derulate prin respectivele conturi. (2) Instituțiile de credit, instituțiile de plată și instituțiile emitente de monedă electronică sunt obligate să comunice organului fiscal central, zilnic, următoarele informații: a) lista titularilor persoane fizice, juridice sau altor entități fără personalitate juridică ce deschid ori închid conturi bancare sau de plăți [...], precum și cu informațiile privind numărul IBAN și data deschiderii și închiderii pentru fiecare cont în parte [...]." — Legea 207/2015 (Codul de procedură fiscală), art. 61 alin. (1) și (2) lit. a) (sursă: anaf_surse/legea_207_2015_consolidat.txt)
Din text rezultă cine poartă, de fapt, obligația de raportare:
- Obligația de a comunica lista conturilor, cu IBAN și datele de deschidere/închidere, revine instituțiilor de credit, instituțiilor de plată și instituțiilor emitente de monedă electronică — adică băncilor și instituțiilor financiare la care firma are conturi, nu firmei însăși.
- Această raportare se face zilnic, către organul fiscal central, indiferent la câte astfel de instituții firma are conturi deschise — deci ANAF are deja, pe cale automată, evidența completă a tuturor conturilor unei firme, la orice bancă din România.
- Legea nu impune firmei o declarație separată prin care să comunice ea însăși ANAF-ului conturile pe care le deține la mai multe bănci — acest tip de raportare există deja prin canalul instituțional descris la art. 61.
- Ceea ce rămâne exclusiv în sarcina firmei e evidența contabilă proprie: fiecare operațiune economico-financiară trebuie consemnată într-un document justificativ, potrivit Legii contabilității (art. 6 alin. 1), iar practica uzuală e ținerea unei evidențe analitice distincte pentru fiecare cont bancar, astfel încât soldurile din contabilitate să poată fi reconciliate separat cu extrasul fiecărei bănci.
Ce se greșește în practică
- Se crede că firma trebuie să depună o declarație specială la ANAF de fiecare dată când deschide un cont la o bancă nouă — obligația de comunicare aparține băncii, nu firmei.
- Se ține o evidență contabilă unică, nediferențiată, pentru toate conturile bancare ale firmei, ceea ce face reconcilierea cu extrasele fiecărei bănci mult mai greoaie și predispusă la erori.
- Se presupune că un cont deschis la o instituție de plată sau la o instituție emitentă de monedă electronică (nu la o bancă „clasică") scapă raportării către ANAF — art. 61 vizează explicit și aceste categorii de instituții, nu doar băncile tradiționale.
Ce face iConta.eu
iConta.eu permite gestionarea mai multor conturi bancare pentru aceeași firmă, cu evidență analitică separată pentru fiecare, și importă extrase de cont în formate standard (MT940, CSV) pentru contabilizarea automată a tranzacțiilor. Aplicația nu comunică nimic direct către ANAF cu privire la conturile bancare ale firmei — această raportare se face, potrivit legii, direct de către instituțiile de credit și de plată, în afara contabilității firmei.