Cont unic de trezorerie: obligații 2026
O parte importantă din obligațiile fiscale ale unei firme (impozit pe salarii, contribuții sociale, impozit pe profit/microîntreprinderi, printre altele) nu se plătesc fiecare într-un cont separat, ci printr-un singur ordin de plată către Trezoreria Statului, în contul unic. ANAF e cea care distribuie ulterior suma primită pe fiecare buget sau fond, conform unei ordini legale — nu firma decide cum se împarte plata.
Temeiul legal
„(2) În cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal central și organul fiscal local, debitorii efectuează plata acestora într-un cont unic, prin utilizarea unui ordin de plată pentru Trezoreria Statului pentru obligațiile fiscale datorate. [...] (3) Distribuirea sumelor din contul unic se face de organul fiscal competent, distinct pe fiecare buget sau fond, după caz, proporțional cu obligațiile fiscale datorate. (4) În cazul în care suma plătită nu acoperă obligațiile fiscale datorate unui buget sau fond, distribuirea în cadrul fiecărui buget sau fond se face în următoarea ordine: a) pentru toate impozitele și contribuțiile sociale cu reținere la sursă; b) pentru toate celelalte obligații fiscale principale; c) pentru obligațiile fiscale accesorii aferente obligațiilor prevăzute la lit. a) și b)." — Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, art. 163 alin. (2)-(4) (sursă: anaf_surse/legea_207_2015_consolidat.txt)
Mecanismul contului unic înseamnă practic:
- Un singur ordin de plată acoperă mai multe tipuri de obligații fiscale datorate de firmă către organul fiscal central sau local — lista exactă a obligațiilor incluse se aprobă prin ordin al președintelui ANAF (respectiv al ministerului responsabil, pentru creanțele locale).
- Distribuirea sumei între bugete și fonduri o face organul fiscal, proporțional cu obligațiile datorate — firma nu poate „direcționa" plata către o anumită obligație specifică prin simpla completare a ordinului de plată.
- Dacă suma plătită nu acoperă tot ce se datorează, ordinea de prioritate la distribuire e strictă: întâi impozitele și contribuțiile sociale cu reținere la sursă (de exemplu, impozitul pe salarii reținut de la angajați), apoi celelalte obligații fiscale principale, iar la final obligațiile accesorii (dobânzi, penalități).
- În cadrul fiecărei categorii, dacă suma tot nu ajunge, distribuirea se face proporțional cu obligațiile datorate din acea categorie (alin. 5).
Ce se greșește în practică
- Se presupune că o plată parțială către contul unic acoperă întâi obligația pe care contribuabilul „o consideră prioritară" (de exemplu, TVA) — ordinea legală de distribuire e fixă (reținere la sursă, apoi alte obligații principale, apoi accesorii), indiferent de preferința plătitorului.
- Se calculează greșit dobânzile/penalitățile presupunând că o plată parțială s-a dus integral pe obligația principală — dacă suma nu acoperă toate obligațiile din categoria „principale", rămâne o parte neacoperită care continuă să genereze accesorii, chiar dacă plata a fost făcută.
- Se confundă contul unic de trezorerie (pentru obligațiile fiscale către bugetul de stat/local) cu conturile bancare curente ale firmei, deschise la bănci comerciale — cele două sunt complet distincte, contul unic aparținând Trezoreriei Statului.
Ce face iConta.eu
iConta.eu oferă evidența contabilă generală a obligațiilor fiscale calculate prin declarațiile generate (D100, D112 etc.) și a plăților efectuate de firmă, dar nu automatizează simularea distribuirii unei plăți parțiale către contul unic conform ordinii legale de la art. 163 alin. (4)-(5) — adică nu calculează automat, pentru o sumă plătită insuficientă, cum va aloca efectiv ANAF banii între obligațiile principale și accesorii. Urmărirea modului în care s-a stins efectiv fiecare obligație rămâne, la această dată, o verificare pe care contabilul o face pe baza extraselor și fișei sintetice primite de la ANAF.