Cum corectez reevaluarea soldurilor în valută?
O greșeală frecventă la închiderea exercițiului financiar: soldurile în valută (conturi bancare, creanțe, datorii) rămân neevaluate la cursul de închidere, sau sunt evaluate la un curs greșit (cursul de la data operațiunii, în loc de cursul de la data bilanțului). Regula contabilă e clară și obligatorie pentru toate elementele monetare.
Regula generală — pct. 94 din OMFP 1802/2014
La fiecare dată a bilanțului, elementele monetare exprimate în valută (disponibilități și alte elemente asimilate, cum sunt acreditivele și depozitele bancare, creanțe și datorii în valută) trebuie evaluate și prezentate în situațiile financiare anuale utilizând cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României și valabil la data încheierii exercițiului financiar. Diferențele de curs valutar, favorabile sau nefavorabile, între cursul de la data înregistrării creanțelor sau datoriilor (sau cursul la care acestea sunt înregistrate în contabilitate) și cursul de la data încheierii exercițiului financiar, se înregistrează la venituri sau cheltuieli din diferențe de curs valutar, după caz.
Pentru creanțele și datoriile exprimate în lei, dar a căror decontare depinde de cursul unei valute, regula se aplică similar (pct. 94 lit. b) — diferențele se înregistrează la alte venituri sau alte cheltuieli financiare.
Elementele nemonetare rămân la cursul istoric
Nu toate elementele exprimate inițial în valută se reevaluează la fiecare bilanț. Pct. 94 lit. c) și d) fac distincția: elementele nemonetare achiziționate cu plata în valută și înregistrate la cost istoric (imobilizări, stocuri) rămân prezentate la cursul de schimb de la data efectuării tranzacției — nu se reevaluează la fiecare închidere. Doar elementele nemonetare înregistrate la valoare justă (de exemplu imobilizările corporale reevaluate) se prezintă la acea valoare justă, potrivit regulilor proprii de reevaluare.
Regula specifică pentru disponibilitățile bănești și creanțe/datorii
Pct. 90 alin. (2) din OMFP 1802/2014 repetă regula pentru disponibilitățile bănești și alte valori similare în valută: se evaluează în bilanț la cursul de schimb valutar comunicat de BNR, valabil la data încheierii exercițiului financiar. Pentru creanțe și datorii, pct. 89 alin. (3) confirmă aceeași logică: evaluarea la bilanț a creanțelor și datoriilor exprimate în valută, precum și a celor cu decontare în lei în funcție de cursul unei valute, se face la cursul BNR valabil la data încheierii exercițiului financiar.
Cum se face corecția, dacă a fost omisă sau greșită
Dacă reevaluarea nu a fost făcută, sau a fost făcută la un curs greșit (de exemplu cursul mediu al lunii, în loc de cursul BNR din ultima zi a exercițiului), corecția înseamnă recalcularea diferenței de curs pentru fiecare sold monetar în valută existent la data bilanțului, folosind cursul BNR comunicat exact pentru acea dată, și înregistrarea diferenței rezultate ca venit sau cheltuială financiară din diferențe de curs valutar — pe seama rezultatului exercițiului în care se face corecția, dacă exercițiul anterior e deja închis, sau prin ajustarea directă a rezultatului exercițiului respectiv, dacă e încă deschis.
Ce se greșește în practică
- Se folosește cursul mediu lunar sau cursul de la data ultimei tranzacții, în loc de cursul BNR valabil exact la data încheierii exercițiului financiar.
- Se reevaluează și elemente nemonetare la cost istoric (stocuri, imobilizări neevaluate la valoare justă), deși pct. 94 lit. c) le exclude explicit de la reevaluare.
- Se omit din reevaluare depozitele bancare sau acreditivele în valută, tratându-le diferit de „disponibilități bănești" curente, deși pct. 94 lit. a) le include explicit ca elemente monetare asimilate.