Diferența dintre control și verificare documentară
Contribuabilii primesc uneori o solicitare de la ANAF pe care o numesc, informal, „control" — dar procedura efectivă poate fi, de fapt, o verificare documentară, cu reguli și efecte diferite de o inspecție fiscală propriu-zisă.
Temeiul legal
„(1) Pentru stabilirea corectă a situației fiscale a contribuabilului/plătitorului, organul fiscal poate proceda la o verificare documentară. (2) Verificarea documentară constă în efectuarea unei analize de coerență a situației fiscale a contribuabilului/plătitorului, pe baza documentelor existente la dosarul fiscal al contribuabilului/plătitorului, precum și pe baza oricăror informații și documente transmise de terți sau deținute de organul fiscal, care au relevanță pentru determinarea situației fiscale." — Legea nr. 207/2015 (Codul de procedură fiscală), art. 148 alin. (1)-(2) (sursă: anaf_surse/legea_207_2015_consolidat.txt)
Diferența față de inspecția fiscală, definită separat în același cod:
- Verificarea documentară se face exclusiv „de la birou", pe baza documentelor deja existente la dosarul fiscal al contribuabilului sau primite de la terți — nu presupune deplasare la sediul contribuabilului, nu presupune solicitarea de documente suplimentare de la acesta în cadrul unei proceduri de teren.
- Inspecția fiscală generală reprezintă „activitatea de verificare a modului de îndeplinire a tuturor obligațiilor fiscale și a altor obligații prevăzute de legislația fiscală și contabilă ce revin unui contribuabil/plătitor, pentru o perioadă de timp determinată", iar inspecția fiscală parțială vizează una sau mai multe obligații fiscale punctuale — ambele fiind proceduri mai ample, cu drepturi și obligații specifice pentru ambele părți (aviz de inspecție, posibilitate de a solicita documente, întocmire de raport de inspecție).
- Verificarea documentară e realizată de organele de inspecție fiscală, de organele de control antifraudă și de organele fiscale competente pentru verificarea situației fiscale personale — deci poate fi făcută de aceleași structuri care fac și inspecție, dar procedura urmată e diferită.
Ce se greșește în practică
- Se tratează orice comunicare de la ANAF ca „inspecție fiscală", cu toate obligațiile procedurale aferente (aviz prealabil, termene specifice de contestare a raportului de inspecție), deși poate fi doar o verificare documentară, cu procedură mai simplă.
- Se ignoră o solicitare de clarificare venită în cadrul unei verificări documentare, considerând-o „mai puțin oficială" decât o inspecție — deși concluziile verificării documentare pot avea consecințe fiscale la fel de reale.
- Se confundă verificarea documentară cu simpla corespondență administrativă, fără să se înțeleagă că e o procedură reglementată distinct, cu bază legală proprie (Capitolul V din Codul de procedură fiscală).
Ce face iConta.eu
La data acestui ghid, iConta.eu nu gestionează un flux dedicat pentru răspunsul la verificări documentare sau inspecții fiscale ANAF — aplicația oferă contabilitate generală și generarea declarațiilor fiscale, dar gestionarea corespondenței și documentației cerute în cadrul unei verificări/inspecții rămâne responsabilitatea contabilului.