Ce diferențe între e-Factura și D406 trebuie corectate?
RO e-Factura și Declarația informativă D406 (SAF-T) sunt două obligații de raportare distincte, reglementate prin acte normative diferite (OUG 120/2021, respectiv OPANAF 1783/2021), fiecare cu propriile termene și canale de transmitere. Legea nu prevede o procedură explicită de „reconciliere" între cele două, dar ambele trebuie, prin construcție, să reflecte aceleași operațiuni economice reale — orice diferență între ele este, de fapt, un semnal că una dintre cele două raportări nu prezintă corect realitatea contabilă.
Temeiul legal
„Documentele oficiale de prezentare a activității economico-financiare a persoanelor [...] sunt situațiile financiare anuale, întocmite potrivit reglementărilor contabile aplicabile și care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziției financiare, performanței financiare și a altor informații, în condițiile legii, referitoare la activitatea desfășurată." — Legea 82/1991 (Legea contabilității), art. 9 alin. (1) (sursă: anaf_surse/legea_82_1991_consolidat.txt)
Notă onestă: nu am găsit în corpus un articol care să reglementeze explicit „reconcilierea" dintre RO e-Factura și D406 — cele două obligații sunt reglementate separat (OUG 120/2021 pentru facturarea electronică, OPANAF 1783/2021 pentru SAF-T). Citatul de mai sus este principiul general al imaginii fidele din Legea contabilității, aplicat la această situație, nu un articol specific pe subiect.
- O factură transmisă prin RO e-Factura și înregistrată în contabilitate ar trebui să apară, în perioada corespunzătoare, și în secțiunile de facturi (SalesInvoices/PurchaseInvoices) din fișierul D406 — diferențele apar de regulă din decalaje de perioadă (factură transmisă într-o lună, dar contabilizată în alta), erori de mapare a conturilor sau facturi corectate/stornate doar într-unul dintre cele două fluxuri.
- Fiecare declarație (D406, D394, D112 etc.) are propriile reguli de validare internă (de exemplu, dubla partidă: Σdebit = Σcredit), dar acestea verifică coerența internă a declarației, nu neapărat corespondența ei cu RO e-Factura.
- Principiul din art. 9 al Legii 82/1991 — imaginea fidelă a activității — este temeiul general pentru care orice discrepanță între cele două raportări trebuie investigată și corectată: dacă una dintre ele nu reflectă realitatea economică, nu oferă o imagine fidelă.
Ce se greșește în practică
- Se presupune că, odată ce o factură a fost transmisă cu succes prin RO e-Factura, ea apare automat corect și în D406 — cele două fluxuri sunt generate separat, din surse de date care pot diverge dacă înregistrarea contabilă nu a fost făcută corect.
- Se ignoră facturile de corecție/stornare emise ulterior — dacă acestea nu ajung, în aceeași perioadă, atât în RO e-Factura, cât și în evidența contabilă din care se generează D406, apar diferențe greu de urmărit ulterior.
- Se depune D406 fără o verificare prealabilă a balanței de rulaje pe conturi, ceea ce poate lăsa nedetectate note contabile lipsă sau duplicate care nu se reflectă corect nici în facturile raportate.
Ce face iConta.eu
iConta.eu are integrare atât cu RO e-Factura (efactura_send.py, efactura_import.py), cât și cu generarea Declarației D406 (d406.py), fiecare declarație fiscală generată de aplicație (D406, D394, D301, D390, D112 etc.) trecând printr-un modul propriu de reconciliere care recalculează independent balanța și blochează generarea în caz de dezechilibru (de exemplu, d406_reconciliere.py verifică Σdebit = Σcredit pe baza notelor contabile, separat de motorul de generare). La verificarea codului nu am găsit însă o funcție dedicată care să compare direct, linie cu linie, facturile din RO e-Factura cu secțiunile de facturi din D406 — reconcilierile existente verifică fiecare declarație împotriva propriei evidențe contabile, nu una față de cealaltă.