Am evaluat greșit stocurile la inventar — cum corectez
O greșeală comună la inventarul anual: stocurile rămân înscrise la costul de achiziție/producție, indiferent dacă mai valorează atât pe piață. Regula contabilă cere altceva, iar corecția depinde de în ce sens a fost greșeala.
Regula de evaluare: cost, mai puțin deprecierea
Potrivit pct. 88 din OMFP 1802/2014, activele de natura stocurilor se evaluează la cost, mai puțin ajustările pentru depreciere constatate. Ajustări pentru depreciere se constată inclusiv pentru stocurile fără mișcare. Dacă valoarea contabilă a stocurilor e mai mare decât valoarea de inventar, valoarea stocurilor se diminuează până la valoarea realizabilă netă, prin constituirea unei ajustări pentru depreciere.
Valoarea realizabilă netă, definită tot la pct. 88, e prețul de vânzare estimat care ar putea fi obținut pe parcursul desfășurării normale a activității, minus costurile estimate pentru finalizarea bunului (dacă e cazul) și costurile estimate necesare vânzării.
Ce înseamnă „am evaluat greșit" — cele două direcții posibile
Stocul valorează mai puțin decât e înregistrat (cazul tipic): produse învechite, deteriorate, cu mișcare lentă sau deloc, la care nu s-a constituit ajustarea pentru depreciere la inventarul anterior. Corecția înseamnă constituirea acum a ajustării, la diferența dintre valoarea contabilă și valoarea realizabilă netă curentă — nu se rescrie valoarea de intrare a stocului, care rămâne cea istorică; doar se recunoaște, separat, o ajustare care reduce valoarea netă prezentată.
S-a constituit o ajustare nejustificată sau supraevaluată (mai rar, dar apare la o reevaluare optimistă ulterioară a pieței de desfacere): dacă motivul deprecierii a dispărut, ajustarea se reia (se anulează, parțial sau integral), tot pe seama contului de ajustări, nu prin modificarea valorii de intrare.
Evaluarea la inventariere e obligatorie pentru toate stocurile
Pct. 82-84 din OMFP 1802/2014 cer ca, la întocmirea situațiilor financiare anuale, entitățile să procedeze la inventarierea și evaluarea elementelor de natura activelor, aplicând principiul prudenței — se ține seama de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor sau pierderilor de valoare, indiferent dacă modificarea e definitivă sau nu.
Documentul care susține corecția
O ajustare pentru depreciere a stocurilor nu se înregistrează „din calcul", ci pe baza constatării comisiei de inventariere — listele de inventariere și procesul-verbal, potrivit regulilor de organizare a inventarierii din OMFP 2861/2009, sunt documentele care justifică diferența dintre valoarea contabilă și valoarea de inventar stabilită efectiv.
Ce se greșește în practică
- Se modifică direct valoarea de intrare a stocului (contul de stocuri), în loc să se constituie o ajustare pentru depreciere separată — pierde trasabilitatea costului istoric.
- Se ignoră stocurile fără mișcare la constituirea ajustărilor, deși pct. 88 cere explicit constatarea deprecierii și pentru acestea, nu doar pentru stocurile fizic deteriorate.
- Se estimează valoarea realizabilă netă „din impresie", fără documentare (ofertă de piață, istoric de vânzări recente, cotație), ceea ce face ajustarea greu de apărat la un control.