Firme HoReCa cu activitate sezonieră: perioade fiscale
O terasă care funcționează aprilie–octombrie sau o pensiune de schi deschisă doar iarna nu au un regim fiscal separat, „pe sezon". Din perspectiva ANAF, luna fără activitate e o lună ca oricare alta — cu aceleași obligații declarative. Diferența nu e legală, e organizatorică: ce alegi să faci în lunile fără activitate.
Temeiul legal
„Contribuabilul/Plătitorul persoană juridică (...) este declarat inactiv (...) dacă se află în una dintre următoarele situații: a) nu își îndeplinește, pe parcursul unui semestru calendaristic, nicio obligație declarativă prevăzută de lege; (...) d) inactivitatea temporară înscrisă la registrul comerțului." — Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, art. 92 alin. (1)
Textul are o consecință care surprinde multe firme sezoniere: înscrierea inactivității temporare la registrul comerțului nu e o pauză fiscală „gratuită" — e, ea însăși, unul dintre motivele pentru care ANAF declară firma inactivă fiscal, cu toate efectele care decurg din asta (anularea codului de TVA, imposibilitatea de a emite facturi valide, înscrierea în cazierul fiscal).
Cele două căi reale
1. Se continuă depunerea declarațiilor, pe zero, în lunile fără activitate. Dacă firma nu are venituri, salariați activi sau TVA de declarat într-o lună, declarațiile aferente se depun în continuare, cu valori zero, la termenele obișnuite. Singurul prag legal care contează e cel din art. 92 alin. (1) lit. a): niciun semestru calendaristic întreg fără nicio obligație declarativă îndeplinită. Atâta timp cât firma depune ceva, chiar pe zero, în fiecare semestru, acest criteriu de inactivitate nu se declanșează.
2. Se înscrie inactivitatea temporară la registrul comerțului. E o opțiune legală, dar cu preț: potrivit art. 92 alin. (1) lit. d), simplul fapt că firma are inactivitate temporară înscrisă la ONRC e unul dintre motivele pentru care ANAF o poate declara inactivă fiscal — cu consecințele deja menționate, valabile pe toată perioada.
Nu există o a treia cale, legală, prin care o firmă sezonieră să fie scutită de obligațiile declarative în lunile fără activitate, fără niciuna dintre cele două consecințe de mai sus.
Ce se greșește în practică
- Se presupune că o lună fără vânzări „nu se declară" — de fapt, absența activității nu scutește de obligația declarativă; se depune pe zero.
- Se înscrie inactivitatea temporară la ONRC crezând că protejează firma de obligații fiscale, fără să se știe că declanșează chiar ea inactivitatea fiscală, cu efecte imediate (cod de TVA anulat, facturi nevalide).
- Se lasă să treacă un semestru calendaristic întreg fără nicio depunere, gândind „oricum n-am avut activitate" — exact acesta e pragul (art. 92 alin. 1 lit. a) care declanșează procedura de declarare a inactivității.
Ce face iConta.eu
Nu există în iConta.eu o funcție dedicată „perioadă sezonieră" sau „pauză fiscală" — nicio căutare în aplicație pentru un asemenea concept n-a găsit vreo funcționalitate cablată pe el. O lună fără operațiuni nu are, din punct de vedere tehnic, niciun tratament special: evidența acelei luni e pur și simplu goală, iar declarațiile generate din ea raportează valorile reale — zero — la fel ca pentru orice altă lună. Alegerea între a depune pe zero sau a înscrie inactivitate temporară la ONRC rămâne o decizie a firmei, cu consecințele legale descrise mai sus — aplicația nu automatizează și nu recomandă una dintre cele două căi.