Fuziunea prin contopire — diferențe și procedură
„Fuziune” înseamnă în lege două operațiuni diferite — absorbția și contopirea — iar diferența nu e doar terminologică, contează pentru cine se dizolvă și cum se constituie societatea rezultată.
Definiția legală
Legea societăților nr. 31/1990, art. 238 alin. (1) definește fuziunea prin cele două variante:
- lit. a) — absorbția: una sau mai multe societăți sunt dizolvate fără a intra în lichidare și transferă totalitatea patrimoniului lor unei alte societăți existente, în schimbul emiterii de acțiuni/părți sociale către asociații societăților absorbite (plus, eventual, o plată în numerar de maximum 10% din valoarea nominală a titlurilor astfel repartizate);
- lit. b) — contopirea: mai multe societăți sunt dizolvate fără a intra în lichidare și transferă totalitatea patrimoniului lor unei societăți pe care o constituie, în schimbul repartizării către asociații lor de titluri la societatea nou-constituită.
Deosebirea esențială: la contopire, toate societățile participante dispar și dau naștere unei societăți complet noi; la absorbție, una dintre societăți supraviețuiește și preia restul.
Procedura
Fuziunea (indiferent de formă) se hotărăște de fiecare societate participantă, în condițiile stabilite pentru modificarea actului constitutiv al fiecăreia (Legea nr. 31/1990, art. 239 alin. (1)). Se poate face și între societăți de forme juridice diferite (art. 238 alin. (3)), și chiar dacă societățile dizolvate sunt în lichidare, cu condiția să nu fi început încă distribuirea activelor între asociați (art. 238 alin. (4)).
Tratamentul fiscal
Codul fiscal, art. 32 reglementează regimul fiscal comun aplicabil fuziunilor, divizărilor totale/parțiale, transferurilor de active și achizițiilor de titluri de participare între persoane juridice române — inclusiv contopirea descrisă exact în aceiași termeni ca la Legea nr. 31/1990 (transferul întregului activ și pasiv al societăților care se dizolvă fără lichidare, către o societate nou-înființată, în schimbul emiterii de titluri de participare). Operațiunea e, în principiu, neutră fiscal: nu se impozitează plusvaloarea rezultată din transferul activelor la momentul fuziunii, iar pierderea fiscală nerecuperată a societății care se dizolvă se poate prelua de societatea nou-constituită, în condițiile prevăzute de lege — cu excepția situației în care operațiunea are drept scop frauda sau evaziunea fiscală, caz în care neutralitatea nu se aplică (art. 32 alin. (7)).
Tratamentul contabil
OMFP nr. 897/2015 aprobă normele metodologice de reflectare în contabilitate a operațiunilor de fuziune (inclusiv contopire), divizare, dizolvare și lichidare. Un punct esențial: societățile care se reorganizează trebuie să prevadă în proiectul de fuziune cine răspunde de păstrarea și arhivarea documentelor justificative și a registrelor de contabilitate ale societăților care își încetează existența — la contopire, unde toate societățile vechi dispar, această clauză e obligatorie, nu opțională.
De reținut
La contopire, codul unic de înregistrare al tuturor societăților vechi se radiază, iar societatea nou-constituită primește un CUI nou — nu continuă niciunul dintre codurile fiscale anterioare, spre deosebire de absorbție, unde societatea absorbantă își păstrează CUI-ul.