Greșeli care te trec automat pe lista de risc ANAF
Nu există o „listă neagră" publică și nici o singură greșeală care te trece automat pe ea — există în schimb o clasificare oficială, pe clase de risc fiscal, construită din mai multe criterii cumulate. Redirecționăm onest spre acest mecanism, pentru că el e temeiul real, nu o listă de sancțiuni punctuale.
Temeiul legal
„(5) În cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal central, procedurile de administrare se realizează în funcție de clasa/subclasa de risc fiscal în care sunt încadrați contribuabilii ca urmare a analizei de risc efectuate de organul fiscal. (6) Contribuabilii se încadrează în 3 clase principale de risc, după cum urmează: a) contribuabili cu risc fiscal mic; b) contribuabili cu risc fiscal mediu; c) contribuabili cu risc fiscal ridicat. (7) Criteriile generale în funcție de care se stabilește clasa/subclasa de risc fiscal sunt următoarele: a) criterii cu privire la înregistrarea fiscală; b) criterii cu privire la depunerea declarațiilor fiscale; c) criterii cu privire la nivelul de declarare; d) criterii cu privire la realizarea obligațiilor de plată către bugetul general consolidat și către alți creditori; e) criterii cu privire la utilizarea mijloacelor moderne de plată; f) criterii de avertizare timpurie cu privire la capacitatea financiară de a achita obligațiile fiscale; g) criterii cu privire la informațiile/faptele înscrise în cazierul fiscal." — Legea nr. 207/2015 (Codul de procedură fiscală), art. 7 alin. (5)-(7) (sursă: anaf_surse/legea_207_2015_consolidat.txt)
Ce urcă efectiv riscul, potrivit acestor criterii:
- Întârzierea sau nedepunerea declarațiilor fiscale — criteriul de la lit. b), cel mai direct legat de disciplina declarativă.
- Neplata la termen a obligațiilor către bugetul general consolidat — lit. d).
- Discrepanțe între nivelul declarat și realitatea economică aparentă — lit. c), unde intră declarații cu valori neverosimil de mici față de activitatea firmei.
- Fapte înscrise în cazierul fiscal — lit. g), inclusiv sancțiuni sau abateri constatate anterior.
Legea precizează explicit că procedura de soluționare a contestațiilor nu se realizează în funcție de clasa/subclasa de risc (art. 7 alin. (9)) și că un contribuabil nu poate face obiecții cu privire la modul de stabilire a riscului (alin. (11)) — deci nu există o cale de contestare directă a încadrării, doar corectarea comportamentului fiscal care a generat-o.
Ce se greșește în practică
- Se crede că doar sumele mari de întârziere contează — criteriile sunt structurale (regularitate, coerență declarativă), nu doar valorice; declarații mici dar sistematic întârziate pot cântări la fel de mult.
- Se ignoră criteriul de la lit. e) (mijloace moderne de plată) și lit. f) (avertizare timpurie privind capacitatea financiară) — indicatori mai puțin vizibili în activitatea zilnică, dar folosiți efectiv la stabilirea clasei.
- Se presupune că încadrarea într-o clasă de risc mai ridicată e comunicată automat contribuabilului — de fapt se comunică doar la cererea acestuia, prin mijloace care asigură dovada primirii, nu proactiv.
Ce face iConta.eu
iConta.eu urmărește scadențele declarative și de plată și generează notificări interne pentru termenele apropiate, ceea ce reduce direct riscul legat de criteriile de la lit. b) și d) de mai sus. Aplicația nu are acces la clasa/subclasa de risc fiscal stabilită de ANAF pentru un contribuabil — aceasta se comunică doar la cererea contribuabilului, direct de organul fiscal, și nu poate fi citită sau afișată din vreo sursă publică.