Cum se înregistrează transferul din contul în lei în contul în euro
Un transfer între contul în lei și contul în euro al aceleiași firme pare o simplă mutare de bani, dar contabil e o tranzacție în valută cu regulile ei — și, dacă implică o schimbare valutară reală (cumpărare de valută), generează diferențe de curs.
Regula de bază: cursul de la data operațiunii
„O tranzacție în valută trebuie înregistrată inițial la cursul de schimb valutar, comunicat de Banca Națională a României, de la data efectuării operațiunii." — OMFP 1802/2014 (reglementări contabile), pct. 319 (sursă: anaf_surse/omfp_1802_2014_reglementari_consolidat.txt)
Dacă firma cumpără efectiv valută (transferă lei din cont și primește euro la cursul băncii, nu la cursul BNR), apar două elemente de urmărit separat: suma efectiv primită în euro, la cursul BNR din ziua operațiunii, pentru înregistrarea contabilă a soldului în valută, și diferența dintre cursul BNR și cursul comercial practicat de bancă — de regulă tratată ca și cheltuială/comision financiar, nu ca diferență de curs valutar propriu-zisă.
Ce se înțelege prin operațiune în valută
„În înțelesul prezentelor reglementări, o tranzacție în valută este o tranzacție care este exprimată sau necesită decontarea într-o altă monedă decât moneda națională (leu), [...] c) achiziționează sau cedează într-o altă manieră active, contractează sau achită datorii exprimate în valută." — OMFP 1802/2014 (reglementări contabile), pct. 317 (sursă: anaf_surse/omfp_1802_2014_reglementari_consolidat.txt)
Contul bancar în euro e, contabil, un „element monetar" — disponibilitate bănească exprimată în valută — supus reevaluării periodice, nu doar la momentul alimentării.
Reevaluarea lunară a soldului în valută
„La finele fiecărei luni, creanțele și datoriile în valută se evaluează la cursul de schimb al pieței valutare, comunicat de Banca Națională a României din ultima zi bancară a lunii în cauză. Diferențele de curs înregistrate se recunosc în contabilitate la venituri sau cheltuieli din diferențe de curs valutar, după caz." — OMFP 1802/2014 (reglementări contabile), pct. 325 alin. (1) (sursă: anaf_surse/omfp_1802_2014_reglementari_consolidat.txt)
Textul se aplică expres și disponibilităților în valută existente în sold la sfârșitul lunii, nu doar creanțelor/datoriilor comerciale — deci contul în euro se reevaluează lunar la cursul BNR din ultima zi bancară, iar diferența față de cursul la care era înregistrat anterior merge pe venituri sau cheltuieli financiare din diferențe de curs.
La decontarea/utilizarea sumelor
„Diferențele de curs valutar care apar cu ocazia decontării creanțelor și datoriilor în valută la cursuri diferite față de cele la care au fost înregistrate inițial pe parcursul lunii sau față de cele la care sunt înregistrate în contabilitate trebuie recunoscute în luna în care apar, ca venituri sau cheltuieli din diferențe de curs valutar." — OMFP 1802/2014 (reglementări contabile), pct. 322 alin. (1) (sursă: anaf_surse/omfp_1802_2014_reglementari_consolidat.txt)
Aceeași logică se aplică și la momentul în care banii din contul euro sunt utilizați (plată către furnizor, transfer înapoi în lei): diferența dintre cursul de utilizare și cursul la care era înregistrat soldul se recunoaște imediat.
Ce se greșește în practică
- Se înregistrează transferul la cursul comercial afișat de bancă, nu la cursul BNR din ziua operațiunii, amestecând astfel comisionul de schimb valutar cu diferența de curs valutar propriu-zisă.
- Se omite reevaluarea lunară a soldului contului în euro la cursul BNR din ultima zi bancară a lunii — o obligație distinctă de înregistrarea la data operațiunii.
- Se tratează transferul intern lei→euro ca o simplă mișcare de trezorerie fără nicio implicație contabilă, deși implică o conversie valutară reală cu efect potențial în rezultatul financiar.