Ce înseamnă „platformă” la DAC7 și ce aplicații nu intră la raportare?
La DAC7, „platformă” înseamnă orice software, inclusiv un site sau o aplicație mobilă, care le permite vânzătorilor să fie conectați cu alți utilizatori pentru o activitate relevantă. Intră aici și orice aranjament prin care se colectează și se plătește contraprestația. Nu e platformă softul care, fără altă intervenție, doar procesează plăți, doar permite listarea sau promovarea ofertelor ori doar redirecționează utilizatorii către o platformă.
Distincția are consecințe practice. Doar operatorul unei platforme are obligațiile de diligență și raportare, cu amenzi de zeci de mii de lei. O firmă românească ce dezvoltă un site de anunțuri, un marketplace de nișă sau o aplicație de rezervări trebuie să știe dacă produsul ei intră în definiție.
Temeiul legal
„1. Platformă înseamnă orice software, inclusiv un site web sau o parte a unui site web, și aplicații, inclusiv aplicații mobile, care sunt accesibile utilizatorilor și care permit Vânzătorilor să fie conectați cu alți utilizatori în scopul realizării unei Activități Relevante, în mod direct sau indirect, pentru acești utilizatori. Termenul include, de asemenea, orice aranjament pentru colectarea și plata unei Contraprestații pentru realizarea Activității Relevante.Termenul Platformă nu include software care, fără nicio intervenție suplimentară în cadrul realizării unei Activități Relevante, permite exclusiv oricare dintre următoarele: a)procesarea plăților în legătură cu Activitatea Relevantă; b)listarea sau promovarea de către utilizatori a unei Activități Relevante; c)redirecționarea sau transferarea utilizatorilor către o Platformă." — Codul de procedură fiscală (Legea 207/2015), Anexa nr. 5, secț. I lit. A pct. 1 (sursă: anaf_surse/legea_207_2015_consolidat.txt)
„2. Operator de platformă înseamnă o Entitate care pune la dispoziția Vânzătorilor, în temeiul unor contracte, o întreagă Platformă sau o parte a acesteia." — Codul de procedură fiscală (Legea 207/2015), Anexa nr. 5, secț. I lit. A pct. 2 (sursă: anaf_surse/legea_207_2015_consolidat.txt)
Ce rezultă din definiție:
- Forma tehnică nu contează. Site, parte de site, aplicație mobilă: toate pot fi platformă. Contează funcția, adică punerea în legătură a vânzătorului cu utilizatorul pentru o activitate relevantă.
- Colectarea plății poate fi suficientă. Definiția include expres „orice aranjament pentru colectarea și plata unei Contraprestații”. Un sistem care încasează de la cumpărător și plătește vânzătorul intră în definiție.
- Trei excluderi, toate condiționate de „exclusiv”. Nu e platformă softul care doar procesează plăți, doar permite listarea sau promovarea ofertelor ori doar redirecționează utilizatorul către o platformă. Excluderea ține numai cât softul nu face nimic în plus în realizarea activității.
- Excluderea se pierde prin intervenție suplimentară. Un site de anunțuri care, pe lângă listare, intermediază rezervarea sau încasează plata nu mai face „exclusiv” listare.
- Operatorul e o entitate cu contracte cu vânzătorii. Platforma trebuie pusă la dispoziția vânzătorilor „în temeiul unor contracte” (pct. 2). În practică, acest rol îl au de regulă termenii și condițiile acceptați la înregistrare; e o interpretare, legea nu precizează forma contractului.
- Există și operator exclus. Un operator poate demonstra anual autorității competente că modelul de afaceri al platformei nu are vânzători raportabili (pct. 3). Atunci nu raportează.
Unde granița nu e clară, de exemplu la un site de anunțuri cu funcție opțională de plată, încadrarea depinde de felul concret în care funcționează produsul. Merită analizată caz cu caz, nu presupusă.
SC Exemplu SRL are trei produse online: 1. Un portal de anunțuri imobiliare unde proprietarii își publică ofertele și chiriașii îi sună direct: doar listare, deci exclus din definiția platformei. 2. O aplicație de rezervări pentru ateliere de reparații, cu programare și plată online către atelier, din care firma reține 10%: conectează vânzătorul cu utilizatorul și colectează contraprestația, deci e platformă. 3. Un modul de plăți integrat în site-urile altor comercianți, care doar procesează tranzacțiile: exclus, pentru că face exclusiv procesarea plăților. Pentru aplicația de la punctul 2, firma are obligațiile de operator de platformă: diligența privind vânzătorii și raportarea până la 31 ianuarie a anului următor.
Ce se greșește în practică
- Se crede că doar marile marketplace-uri internaționale sunt „platforme”. O aplicație românească de nișă poate intra în definiție.
- Excluderea pentru „listare” se aplică și când site-ul intermediază rezervarea sau plata, deși legea cere ca listarea să fie singura funcție.
- Se presupune că lipsa plății prin platformă scoate automat produsul din definiție. Conectarea vânzătorului cu utilizatorul pentru o activitate relevantă e criteriul principal.
- Operatorul nu păstrează dovezile pentru statutul de operator exclus, deși acesta se demonstrează „în prealabil și anual”.
Ce face iConta.eu
iConta.eu nu evaluează dacă un produs software este platformă în sensul DAC7 și nu pregătește raportarea către ANAF. Pentru o firmă care operează o platformă, aplicația ține contabilitatea obișnuită: facturile pentru comisioanele reținute, extrasele bancare importate și contabilizate, potrivirea încasărilor pe facturi. Încadrarea produsului și obligațiile de raportare DAC7 rămân la operator și la consultanții lui.