Ce înseamnă reverificarea unei perioade fiscale
Regula generală e că o inspecție fiscală se face o singură dată, pentru fiecare tip de obligație și fiecare perioadă. Reverificarea e excepția explicit prevăzută de lege de la această regulă — nu o a doua inspecție oricând, ci una condiționată strict.
Temeiul legal
„Prin excepție de la prevederile art. 118 alin. (3), conducătorul organului de inspecție fiscală poate decide reverificarea unor tipuri de obligații fiscale pentru o anumită perioadă impozabilă, la propunerea organului de inspecție fiscală desemnat cu efectuarea inspecției sau la cererea contribuabilului, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții cumulative: a) după încheierea inspecției fiscale apar date suplimentare care erau necunoscute organului de inspecție fiscală sau, după caz, contribuabilului, la data efectuării inspecției fiscale; b) datele suplimentare influențează rezultatele inspecției fiscale încheiate." — Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, art. 128 alin. (1)
„Prin date suplimentare se înțelege orice fapt sau mijloc de probă de care se ia cunoștință ulterior inspecției, de natură să modifice rezultatele inspecției anterioare." — art. 128 alin. (2)
„Contribuabilul poate solicita reverificarea în situațiile în care nu poate corecta declarația de impunere potrivit art. 105 alin. (6)." — art. 128 alin. (2^1)
Ce înseamnă practic
Cele două condiții sunt cumulative, nu alternative: nu e de ajuns să apară un document nou — trebuie ca acel document să fi fost necunoscut la data inspecției inițiale și să schimbe efectiv rezultatele ei. O reinterpretare a unui document deja cunoscut la momentul inspecției nu deschide reverificarea.
Reverificarea poate porni și de la contribuabil, nu doar de la organul fiscal — inclusiv atunci când contribuabilul nu mai poate corecta singur declarația (de exemplu, pentru că s-a anulat rezerva verificării ulterioare în urma inspecției, iar art. 105 alin. (6) nu-i permite o rectificativă simplă).
Decizia de reverificare se comunică obligatoriu contribuabilului la începerea acțiunii și poate fi contestată — spre deosebire de o inspecție obișnuită, la reverificare nu se mai emite aviz de inspecție fiscală separat.
Ce se greșește în practică
- Se confundă reverificarea cu o simplă continuare sau extindere a inspecției inițiale — legal, e un act distinct, cu propria decizie și propriile condiții de declanșare.
- Se presupune că orice informație nouă, oricât de nesemnificativă, poate declanșa o reverificare — condiția a doua (datele influențează rezultatele) exclude reverificările pornite din date fără impact real.
- Se ignoră varianta „la cererea contribuabilului" — reverificarea nu e mereu inițiativa ANAF; poate fi solicitată chiar de contribuabil, în situațiile în care rectificativa simplă nu mai e disponibilă.
Ce face iConta.eu
Reverificarea e un act al organului fiscal, definit integral de Codul de procedură fiscală, fără o funcție corespondentă în iConta.eu — aplicația nu inițiază, nu urmărește și nu blochează nimic legat de acest proces. Ce oferă, indirect relevant: pentru că orice corecție de factură sau notă se face prin storno sau prin înregistrare datată explicit (niciodată prin rescrierea unei date vechi), evidența rămasă din perioada inițial verificată de ANAF nu se modifică retroactiv — condiția „date necunoscute la data inspecției" nu poate fi confundată cu o corectare ulterioară în aplicație, pentru că orice corectare de acest fel apare datată la momentul ei real, nu ascunsă în trecut.