Ce se întâmplă cu impozitul micro dacă salariatul intră în concediu fără plată?
O microîntreprindere cu un singur salariat care intră în concediu fără plată nu pierde automat statutul de plătitor de impozit pe veniturile microîntreprinderilor — Codul fiscal tratează separat suspendarea contractului de muncă, cu o fereastră de 30 de zile în care condiția „cel puțin un salariat" rămâne considerată îndeplinită.
Temeiul legal
„g) are cel puţin un salariat, cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 48 alin. (3);" — Codul fiscal (Legea 227/2015), art. 47 alin. (1) lit. g)
„(3^1) În sensul prezentului titlu, în cazul în care raportul de muncă este suspendat, potrivit legii, condiţia prevăzută la art. 47 alin. (1) lit. g) se consideră îndeplinită dacă perioada de suspendare este mai mică de 30 de zile şi situaţia este înregistrată pentru prima dată în anul fiscal respectiv. În caz contrar sunt aplicabile, în mod corespunzător, dispoziţiile art. 52 alin. (3)." — Codul fiscal (Legea 227/2015), art. 48 alin. (3^1), în vigoare de la 25.02.2026 (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
„Contractul individual de muncă poate fi suspendat, prin acordul părţilor, în cazul concediilor fără plată pentru studii sau pentru interese personale." — Legea 53/2003 (Codul muncii), art. 54 (sursă: anaf_surse/legea_53_2003_codul_muncii.txt)
Din coroborarea celor două texte rezultă mecanismul exact:
- concediul fără plată e, legal, o suspendare a contractului individual de muncă (Codul muncii, art. 54), nu o încetare a lui — angajatul rămâne, formal, salariatul firmei;
- condiția de la art. 47 alin. (1) lit. g) — „are cel puțin un salariat" — se consideră totuși îndeplinită pe durata suspendării, dacă aceasta durează sub 30 de zile și e prima situație de acest fel înregistrată în anul fiscal respectiv;
- dacă suspendarea depășește 30 de zile, sau dacă e a doua astfel de situație din același an fiscal, se aplică regulile de la art. 52 alin. (3) — cele pentru pierderea efectivă a condiției de salariat unic, cu consecința trecerii la impozit pe profit din trimestrul următor, dacă nu se angajează un salariat nou în 30 de zile de la încetarea raportului de muncă.
Ce se greșește în practică
- Se presupune că orice concediu fără plată al singurului salariat scoate automat firma din regimul micro, de la prima zi — condiția rămâne îndeplinită sub pragul de 30 de zile, dacă e prima situație din anul fiscal.
- Se confundă suspendarea contractului (concediu fără plată, concediu de creștere a copilului etc.) cu încetarea lui — doar încetarea propriu-zisă a raportului de muncă declanșează regula de înlocuire în 30 de zile de la art. 52 alin. (3), nu suspendarea temporară.
- Se ignoră condiția „prima dată în anul fiscal respectiv" — o a doua suspendare, chiar scurtă, în același an, nu mai beneficiază de aceeași excepție și trece direct la regulile art. 52 alin. (3).
Ce face iConta.eu
Această regulă privește încadrarea firmei la impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, o decizie de statut fiscal al firmei, nu un calcul de salarizare. La data acestui ghid, verificarea automată a condiției „cel puțin un salariat" pentru regimul micro — inclusiv urmărirea ferestrei de 30 de zile pentru concediile fără plată sau alte suspendări — nu există ca funcționalitate în aplicație; nu am găsit în cod nicio funcție care să urmărească această condiție.
Ce face iConta.eu corect, separat de acest subiect, e calculul propriu-zis al salariului și al concediilor pentru salariatul aflat pe statul de plată, indiferent de regimul de impozitare al firmei (micro sau profit) — dar urmărirea condiției de eligibilitate pentru impozitul micro rămâne, la acest moment, responsabilitatea contabilului.