iConta.eu Intră în cont

Micro pentru firmele cu mai multe puncte de lucru

Numărul punctelor de lucru nu schimbă regimul micro. Microîntreprinderea este persoana juridică, nu fiecare magazin sau birou al ei. Plafonul, condiția de salariat și impozitul de 1% se verifică o singură dată, pentru toată societatea.

Punctul de lucru nu e o firmă separată

Legea nr. 31/1990, art. 43 alin. (3), prevede că sediile secundare, adică agențiile, punctele de lucru și altele asemenea, „sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăților". La fel sunt sucursalele (art. 43 alin. (1)), chiar dacă se înregistrează separat la registrul comerțului.

Codul fiscal art. 47 alin. (1) definește microîntreprinderea drept „o persoană juridică română" care îndeplinește condițiile la 31 decembrie a anului precedent. Un punct de lucru nu este persoană juridică, deci nu poate avea un regim fiscal propriu. Toată societatea, cu toate sediile ei, este fie la impozit micro, fie la impozit pe profit.

Filiala e altceva. Potrivit Legii nr. 31/1990, art. 42, filialele „sunt societăți cu personalitate juridică”. O filială deținută peste 25% este întreprindere legată (Codul fiscal art. 47 alin. (1^1) lit. a)), așa că veniturile ei se adună la plafonul societății-mamă.

Plafonul se verifică pe veniturile totale

Plafonul de 100.000 euro din Codul fiscal art. 47 alin. (1) lit. c), confirmat prin OUG 8/2026, se aplică persoanei juridice. În cursul anului, art. 52 alin. (5) cere verificarea pe veniturile înregistrate cumulat de la începutul anului fiscal. Cursul folosit este cel de la închiderea exercițiului financiar precedent.

Exemplu: un SRL micro are trei magazine. De la 1 ianuarie, magazinul A a realizat venituri echivalente cu 40.000 euro, magazinul B cu 35.000 euro, iar magazinul C cu 30.000 euro. Niciun magazin nu trece de plafon, dar societatea are 105.000 euro. Potrivit art. 52 alin. (1), firma datorează impozit pe profit din trimestrul în care totalul a depășit 100.000 euro.

Condiția de salariat, la nivel de societate

Codul fiscal art. 47 alin. (1) lit. g) cere ca microîntreprinderea să aibă cel puțin un salariat. Art. 51 alin. (4) definește salariatul prin contractul individual de muncă: normă întreagă, fracțiuni de normă care însumează o normă întreagă sau contract de administrare ori mandat remunerat cel puțin la nivelul salariului minim. Legea nu cere un salariat la fiecare punct de lucru. Un singur contract valabil al societății îndeplinește condiția, indiferent de locul unde lucrează salariatul.

Obligațiile de declarare ale sediilor secundare

Pași practici pentru contabil

  1. Adună veniturile tuturor punctelor de lucru și sucursalelor într-un singur calcul de plafon, cumulat de la 1 ianuarie.
  2. Aplică scăderile din baza impozabilă prevăzute la art. 53 alin. (1) pe totalul societății și calculează o singură dată impozitul de 1% (art. 51 alin. (1)).
  3. Verifică dacă fiecare sediu secundar nou a fost declarat la ANAF în termenul de 30 de zile.
  4. Separă filialele de sucursale: veniturile filialelor intră în plafon ca întreprinderi legate.

De reținut


Toate ghidurile · ← iConta.eu · Termeni și condiții