Monografia ajustării de depreciere a stocurilor
Ajustarea pentru depreciere a stocurilor nu este o operațiune opțională, lăsată la latitudinea contabilului — reglementările contabile impun aplicarea principiului prudenței la fiecare inventariere, cu recunoașterea oricărei pierderi de valoare identificate.
Temeiul legal
„La stabilirea valorii de inventar a bunurilor se va aplica principiul prudenței, potrivit căruia se va ține seama de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor sau pierderilor de valoare." — OMFP nr. 1.802/2014 (Reglementările contabile privind situațiile financiare anuale individuale), pct. 84 alin. (1) (sursă: anaf_surse/omfp_1802_2014_reglementari_consolidat.txt)
Logica ajustării, pe scurt, potrivit principiului prudenței:
- Cu ocazia inventarierii (anuale sau la alte date prevăzute de lege), entitatea trebuie să compare valoarea contabilă a stocurilor cu valoarea de inventar (valoarea realizabilă netă, valoarea de piață etc.).
- Dacă valoarea de inventar este mai mică decât valoarea contabilă, diferența se recunoaște printr-o ajustare pentru depreciere (contul 397 „Ajustări pentru deprecierea mărfurilor”, sau echivalentul pentru materii prime/produse finite) — o cheltuială care reduce rezultatul contabil al perioadei.
- Monografia standard presupune: constatarea deprecierii de comisia de inventariere → înregistrarea cheltuielii cu ajustarea (debit cont de cheltuieli cu ajustările / credit cont de ajustare) → la ieșirea din gestiune a bunului depreciat (vânzare, casare), anularea ajustării constituite anterior, prin operațiunea inversă.
- Dacă la o inventariere ulterioară se constată că motivul deprecierii a dispărut sau s-a diminuat, ajustarea se reia la venituri, corespunzător.
Ce se greșește în practică
- Se constituie ajustarea de depreciere doar la sfârșitul exercițiului financiar, deși principiul prudenței cere evaluarea ori de câte ori există indicii de depreciere, nu doar anual.
- Se uită anularea ajustării constituite anterior la momentul ieșirii efective din gestiune a bunului depreciat (vânzare sau casare), ceea ce denaturează rezultatul contabil ulterior.
- Se confundă ajustarea pentru depreciere (recunoaștere contabilă a pierderii de valoare, reversibilă) cu casarea/declasarea definitivă a stocului (scoaterea fizică din gestiune), care sunt operațiuni distincte, deși deseori succesive.
Ce face iConta.eu
iConta.eu ține evidența stocurilor, dar constituirea și reluarea ajustărilor pentru depreciere pe baza rezultatelor inventarierii rămân operațiuni pe care contabilul le introduce manual în aplicație, pe baza constatărilor comisiei de inventariere — nu există, la acest moment, un calcul automat al deprecierii stocurilor.