Când este obligată firma să apeleze la un serviciu extern de prevenire și protecție?
Serviciul extern nu este prima opțiune a legii, ci soluția obligatorie atunci când firma nu are oameni competenți. Regula de bază este că angajatorul desemnează unul sau mai mulți lucrători care să se ocupe de prevenire și protecție. Dacă în firmă nu există personal competent pentru asta, angajatorul trebuie să recurgă la servicii externe.
Pentru clienții mici ai cabinetului, de cele mai multe ori exact asta e situația: nimeni din firmă nu are pregătirea cerută, așa că serviciul extern devine obligatoriu, nu o alegere de confort. Excepția e administratorul unei microîntreprinderi sau întreprinderi mici fără riscuri deosebite, care își poate asuma singur atribuțiile, dacă are capacitatea necesară.
Temeiul legal
„(1) Fără a aduce atingere obligațiilor prevăzute la art. 6 și 7 , angajatorul desemnează unul sau mai mulți lucrători pentru a se ocupa de activitățile de protecție și de activitățile de prevenire a riscurilor profesionale din întreprindere și/sau unitate, denumiți în continuare lucrători desemnați." — Legea 319/2006, art. 8 alin. (1) (sursă: anaf_surse/legea_319_2006_consolidat.txt)
„(4) Dacă în întreprindere și/sau unitate nu se pot organiza activitățile de prevenire și cele de protecție din lipsa personalului competent, angajatorul trebuie să recurgă la servicii externe." — Legea 319/2006, art. 8 alin. (4) (sursă: anaf_surse/legea_319_2006_consolidat.txt)
Cum se citește regula:
- Varianta 1: lucrători desemnați. Angajatorul numește din rândul salariaților pe cineva care se ocupă de prevenire și protecție. Acesta trebuie să aibă „capacitatea necesară" și mijloacele adecvate (art. 9 alin. (1) lit. a)), timpul necesar (art. 8 alin. (3)) și, în principal, atribuții de SSM (art. 8 alin. (6)).
- Varianta 2: serviciu extern — obligatoriu când nu se poate organiza activitatea intern din lipsa personalului competent (art. 8 alin. (4)). Serviciul extern trebuie să aibă „aptitudinile necesare" și mijloace adecvate (art. 9 alin. (1) lit. b)).
- Varianta 3: angajatorul însuși, doar la microîntreprinderi și întreprinderi mici fără riscuri deosebite și doar dacă are capacitatea necesară (art. 9 alin. (4)).
- Combinații. Prevenirea și protecția pot fi asigurate de lucrători, de un serviciu sau de servicii distincte, din interior sau din exterior (art. 9 alin. (2)), care colaborează între ei (art. 9 alin. (3)).
Capacitățile și aptitudinile necesare se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a legii (art. 9 alin. (5)). Apelarea la serviciul extern nu mută răspunderea: angajatorul nu este exonerat de responsabilitățile sale (art. 6 alin. (2)) și trebuie să informeze serviciul extern despre factorii de risc cunoscuți (art. 8 alin. (5)).
Nerespectarea art. 8 se sancționează cu amendă de la 3.500 lei la 7.000 lei (art. 39 alin. (5)).
Ce se greșește în practică
- Se desemnează formal un salariat „responsabil SSM" fără pregătirea cerută, doar ca să se evite contractul extern; la control, desemnarea nu ține.
- Se crede că serviciul extern e opțional pentru firmele cu 1–2 angajați; mărimea nu scutește, doar lipsa riscurilor deosebite plus capacitatea administratorului.
- Contractul extern se încheie abia la primul control, nu la primul angajat.
- Lucrătorul desemnat primește SSM ca sarcină marginală, fără timp alocat, deși legea cere ca atribuțiile de SSM să fie cele principale.
Ce face iConta.eu
iConta.eu nu are o funcție dedicată organizării SSM și nu verifică dacă o firmă are lucrător desemnat sau contract cu un serviciu extern. În contabilitatea generală, factura serviciului extern de prevenire și protecție se înregistrează ca cheltuială cu servicii prestate de terți; alegerea formei de organizare SSM rămâne decizia angajatorului.