Plata impozitului pe profit în rate: e posibil la ANAF
Când o firmă are dificultăți de trezorerie și nu poate achita integral impozitul pe profit la scadență, legea prevede o soluție legală, nu doar o „înțelegere" informală cu organul fiscal: eșalonarea la plată. Procedura și condițiile sunt reglementate expres.
Temeiul legal
„(1) în cazul debitorilor cu risc fiscal mic, organul fiscal competent poate aproba eșalonarea la plată a obligațiilor fiscale restante, pe o perioadă de cel mult 12 luni. (2) Pentru a beneficia de eșalonarea la plată prevăzută la alin. (1), debitorul trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții: a) debitorul depune o cerere la organul fiscal competent. La cerere, debitorul poate anexa graficul de eșalonare cuprinzând cuantumul propus al ratelor de eșalonare; [...] (3) În sensul prezentului articol este considerat cu risc fiscal mic debitorul care, la data depunerii cererii, îndeplinește, cumulativ, următoarele condiții: [...] b) administratorii [...] și asociații majoritari sau, după caz, asociatul unic și/sau administratorii [...] nu au fapte înscrise în cazierul fiscal; c) nu se află în inactivitate temporară înscrisă la registrul comerțului [...]; d) nu are obligații fiscale restante mai mari de 12 luni; e) nu a înregistrat, conform reglementărilor contabile, pierderi din exploatare în ultimul exercițiu financiar închis; f) în cazul persoanelor juridice, să fi fost înființate cu minimum 12 luni anterior depunerii cererii." — Legea nr. 207/2015 (Codul de procedură fiscală), art. 206 alin. (1), (2) lit. a) și alin. (3) (sursă: anaf_surse/legea_207_2015_consolidat.txt)
Ce trebuie reținut din procedură:
- Eșalonarea se obține la cerere, depusă la organul fiscal competent, nu se acordă din oficiu — cererea poate fi însoțită de un grafic de rate propus de contribuabil.
- Există un regim simplificat, cu risc fiscal mic, pentru contribuabilii care îndeplinesc cumulativ condițiile de mai sus (fără fapte în cazierul fiscal, fără inactivitate temporară, fără restanțe mai vechi de 12 luni, fără pierderi din exploatare în ultimul exercițiu) — acest regim presupune formalități reduse față de eșalonarea „clasică".
- Impozitul pe profit nu e tratat diferit de alte obligații fiscale principale în ce privește accesul la eșalonare — regula din art. 206 se aplică oricărei creanțe fiscale administrate de organul fiscal central.
- Cererea de eșalonare la risc fiscal mic se soluționează, potrivit legii, în termen de 15 zile lucrătoare de la înregistrare.
Ce se greșește în practică
- Se presupune că neplata impozitului pe profit la termen echivalează automat cu penalități mari, fără a lua în calcul opțiunea eșalonării, care poate reduce sau elimina penalitățile de întârziere pe perioada eșalonată.
- Se depune cererea de eșalonare fără verificarea prealabilă a condițiilor de risc fiscal mic — o firmă care are, de exemplu, pierdere din exploatare în ultimul exercițiu financiar nu se califică automat la regimul simplificat, ci trebuie să urmeze procedura standard, mai laborioasă.
- Se ignoră faptul că orice faptă înscrisă în cazierul fiscal al administratorului sau al asociatului majoritar blochează accesul la eșalonarea cu risc fiscal mic, chiar dacă firma în sine nu are alte probleme.
Ce face iConta.eu
La data acestui ghid, iConta.eu calculează și generează declarația de impozit pe profit (D101), dar nu automatizează depunerea unei cereri de eșalonare la plată — aceasta rămâne un demers separat, făcut direct la organul fiscal competent, pe baza situației concrete a firmei.