Cum se programează plăți automate către furnizori 2026
Nu există o „lege a plăților automate" — dar există un temei legal foarte concret pentru care firmele vor să-și programeze plățile către furnizori la timp: termenul legal de plată dintre profesioniști și dobânda penalizatoare care curge automat după depășirea lui.
Temeiul legal
„(1) În raporturile dintre profesioniști, termenul de plată nu poate fi mai mare de 60 de zile calendaristice. Prin excepție, părțile pot stipula în contract un termen de plată mai mare, sub rezerva ca această clauză să nu fie abuzivă, potrivit art. 12. [...] (3) Părțile nu pot conveni cu privire la data emiterii/primirii facturii. Orice clauză prin care se stipulează un termen de emitere/primire a facturii este lovită de nulitate absolută." — Legea nr. 72/2013, art. 5 alin. (1) și (3) (sursă: anaf_surse/legea_72_2013.html)
Ce rezultă pentru o firmă care vrea să-și organizeze plățile către furnizori:
- Regula generală dintre profesioniști (firmă către firmă) e un termen de plată de maximum 60 de zile calendaristice, dacă părțile nu au convenit altfel prin contract, în limitele permise de lege.
- Dacă termenul contractual/legal e depășit, creanța furnizorului produce dobânzi penalizatoare de drept, calculate potrivit dobânzii legale penalizatoare (OG nr. 13/2011), fără să fie nevoie de o punere în întârziere separată — motiv practic direct pentru care programarea plăților la scadență contează financiar, nu doar organizatoric.
- Legea interzice explicit clauzele care ar muta artificial „data facturii" pentru a întârzia curgerea termenului de plată — orice asemenea clauză e nulă absolut.
- Nu există, în sursele consultate, un temei legal specific pentru „programarea automată" a plăților ca atare — aceasta e o practică de gestiune financiară, nu o obligație legală separată; legea reglementează doar consecințele (dobânda penalizatoare) ale neplății la termen.
Ce se greșește în practică
- Se ignoră termenul legal de 60 de zile dintre profesioniști și se plătește „când sunt bani", fără să se calculeze dobânda penalizatoare deja acumulată — furnizorul o poate solicita retroactiv, de drept.
- Se stipulează în contract clauze care amână artificial data primirii facturii, pentru a împinge scadența — asemenea clauze sunt nule absolut, potrivit art. 5 alin. (3).
- Se presupune că termenul de plată poate fi extins liber prin contract, fără limită — extensia peste termenul legal e permisă doar dacă nu e o clauză abuzivă, potrivit art. 12 din aceeași lege.
Ce face iConta.eu
iConta.eu nu are, la data acestui ghid, un modul de programare/automatizare a plăților către furnizori (ordine de plată recurente sau declanșate automat la scadență) — aplicația urmărește facturile de la furnizori și termenele lor de scadență în modulul de facturare, dar execuția efectivă a plății rămâne un pas separat, realizat de firmă prin propriul internet banking sau ERP de trezorerie.