Cum se raportează autofacturile în D406?

Autofactura nu are o secțiune separată în D406. Se raportează în aceeași structură ca facturile obișnuite, dar are un cod propriu: 389. Codul apare în câmpul „tip factură” și, în cazul autofacturării pe bază de acord, și în indicatorul de autofacturare.

Ce spune schema SAF-T

Anexa 1 la OPANAF 1783/2021 spune că subsecțiunile SalesInvoices (facturi de vânzare) și PurchaseInvoices (facturi de achiziție) conțin, printre altele, „indicatorul privind autofacturarea”. Detaliile sunt în schema de raportare publicată de ANAF (pct. 6 din aceeași anexă). În schemă contează două câmpuri din structura facturii:

• S.I.9 InvoiceType este obligatoriu și se validează cu nomenclatorul Nom_Tipuri_facturi. Nomenclatorul enumeră codurile folosite: 380 (factură), 381 (notă de credit), 384 (factură corectată), 389 (autofactură) și 751. Pentru codul 389 precizează: „Autofactură (indiferent de situația care a generat emiterea autofacturii)”.
• S.I.13 Self-billing indicator este tot obligatoriu. Regula semantică este: „Utilizați numai codul 389 pentru autofactură sau altfel cu valoarea 0 (zero)”. Observația de la câmp îl leagă de facturile emise „în numele și pe seama furnizorului, pentru care există un acord de autofacturare”.

Ce autofacturi pot apărea

Codul fiscal cere autofactura în mai multe situații:

• art. 319 alin. (8): persoana înregistrată conform art. 316 autofacturează livrările și prestările către sine;
• art. 319 alin. (9): transferurile în alt stat membru și operațiunile asimilate achizițiilor intracomunitare;
• art. 319 alin. (3): beneficiarul emite autofactură pentru ajustarea taxei deductibile când furnizorul nu emite factura de corecție;
• art. 319 alin. (18): beneficiarul emite factura în numele și în contul furnizorului. Aceasta este autofacturarea pe bază de acord, pentru care art. 319 alin. (20) lit. k) cere mențiunea „autofactură”.

Cum se completează practic

1. Stabiliți subsecțiunea după sensul operațiunii. O autofactură prin care colectați taxa pentru o livrare către sine intră la vânzări. Autofactura emisă de beneficiar în locul furnizorului se reflectă la achiziții, pentru că documentul descrie o achiziție.
2. Completați InvoiceType cu 389 pentru orice autofactură. Nomenclatorul spune expres că situația care a generat-o nu contează.
3. Completați Self-billing indicator cu 389 când există acord de autofacturare în sensul art. 319 alin. (18). În celelalte cazuri, verificați cu validatorul ANAF ce valoare acceptă. Regula schemei este fie 389, fie 0.
4. Alegeți codul de taxă (TaxCode) din nomenclatorul potrivit operațiunii: livrări, achiziții sau note contabile. Autofactura nu are un cod de taxă propriu. Codul urmează regimul TVA al operațiunii.
5. Verificați corespondența cu GeneralLedgerEntries. Aceeași autofactură trebuie să apară și în înregistrările contabile, pe conturile folosite efectiv.

Exemplu

O societate plătitoare de TVA ia din stoc bunuri de 2.000 lei pentru a le da gratuit, iar operațiunea este taxabilă ca livrare către sine. Emite autofactura AF-12 cu TVA 21%, adică 420 lei. În D406, AF-12 apare în SalesInvoices cu InvoiceType 389, cu baza de 2.000 lei, cu TVA de 420 lei și cu codul de taxă al livrărilor la cota de 21%. În registrul-jurnal apare nota contabilă corespunzătoare.

De reținut

• Autofactura se raportează în SalesInvoices sau PurchaseInvoices, după sensul operațiunii. Nu are secțiune proprie.
• InvoiceType 389 se folosește pentru orice autofactură (nomenclatorul Nom_Tipuri_facturi).
• Self-billing indicator este obligatoriu: fie 389, fie 0. Cazul-tip pentru 389 este acordul de autofacturare din Codul fiscal art. 319 alin. (18).
• Rulați validatorul ANAF înainte de depunere. Nomenclatoarele se actualizează, iar codurile greșite duc la respingerea fișierului.

Toate ghidurile · ← iConta.eu · Termeni și condiții