Cum se repartizează costurile cloud între clienții unei firme IT?
O firmă IT care găzduiește infrastructura mai multor clienți pe conturi cloud comune are nevoie să știe cât costă fiecare client în parte, chiar dacă facturile de la furnizorul cloud sunt globale. Mecanismul disponibil în iConta.eu pentru asta este centrul de cost, definit de data asta per client, nu per proiect.
Temeiul legal
„(6) Persoanele prevăzute la alin. (1)-(4) organizează și conduc, după caz, și contabilitatea de gestiune, potrivit reglementărilor elaborate în acest sens."
— Legea contabilității nr. 82/1991, art. 1 alin. (6)
Urmărirea costului cloud pe fiecare client este contabilitate de gestiune — o organizare internă, fără o formă impusă de lege. E utilă mai ales pentru a stabili corect marja pe fiecare client, dar nu e o obligație de conformare.
Ce se greșește în practică
- Se urmărește doar veniturile facturate fiecărui client, fără costurile cloud aferente — fără repartizarea costurilor, marja reală per client rămâne necunoscută.
- Se așteaptă o repartizare automată pe baza facturii de la furnizorul cloud — iConta.eu nu are un mecanism care să citească automat consumul per client dintr-o factură și să-l repartizeze; alocarea rămâne manuală.
- Se creează centre de cost pentru proiecte interne și pentru clienți în același nomenclator, fără o convenție de denumire clară — face raportul „realizat pe centru" greu de citit dacă cele două categorii se amestecă.
Ce face iConta.eu
Firma poate crea în nomenclatorul de centre de cost câte un centru pentru fiecare client găzduit. Costul cloud total, calculat din facturile furnizorului, se repartizează pe clienți pe baza consumului fiecăruia (măsurat sau estimat în afara aplicației — de exemplu din tag-urile de billing ale furnizorului), iar rezultatul se înregistrează printr-o notă manuală, cu câte o linie pe centrul de cost al fiecărui client.
Raportul „realizat pe centru" arată apoi, pentru orice interval ales, costul cloud alocat fiecărui client (din liniile clasei 6, pe note validate) — util pentru a compara acest cost cu veniturile facturate clientului respectiv și a evalua marja reală. Ca la toate celelalte cazuri, notele generate automat (facturi, bancă) nu poartă centru de cost implicit — repartizarea pe client rămâne un pas manual, separat.