Cum se solicită informațiile fiscale primite de la terți
Codul de procedură fiscală reglementează explicit obligația contribuabilului (sau a altei persoane cu care acesta a avut raporturi economice ori juridice) de a furniza informații organului fiscal, la cererea acestuia. Practic, mecanismul funcționează în sens invers față de cum e formulată adesea întrebarea: nu contribuabilul „solicită" informații fiscale deținute de terți, ci organul fiscal e cel care are dreptul să solicite informații de la terți relevanți pentru situația fiscală a unui contribuabil.
Temeiul legal
„(1) Contribuabilul/Plătitorul sau altă persoană împuternicită de acesta are obligația de a furniza organului fiscal informațiile necesare pentru determinarea stării de fapt fiscale. în același scop, organul fiscal are dreptul să solicite informații și altor persoane cu care contribuabilul/plătitorul are sau a avut raporturi economice sau juridice, iar acestea au obligația de a furniza informațiile solicitate. Informațiile furnizate de alte persoane se iau în considerare numai în măsura în care sunt confirmate și de alte mijloace de probă. (2) Cererea de furnizare a informațiilor se formulează în scris. În cerere, organul fiscal trebuie să specifice natura informațiilor solicitate pentru determinarea stării de fapt fiscale și documentele care susțin informațiile furnizate, atunci când acestea nu sunt deținute de organul fiscal." — Legea 207/2015 (Codul de procedură fiscală), art. 58 alin. (1)-(2) (sursă: anaf_surse/legea_207_2015_consolidat.txt)
Ce rezultă din acest mecanism, relevant pentru contribuabil:
- Cererea trebuie să fie scrisă și să indice exact ce informații se solicită — organul fiscal nu poate cere informații generice, nedeterminate.
- Persoana terță are obligația legală de a răspunde dacă a avut raporturi economice sau juridice cu contribuabilul vizat — refuzul nejustificat nu e opțional, cu excepția rudelor până la gradul al treilea, care pot refuza furnizarea de informații conform art. 66.
- Informațiile primite de la terți nu sunt suficiente prin ele însele — legea prevede explicit că se iau în considerare doar dacă sunt confirmate și prin alte mijloace de probă, ceea ce protejează contribuabilul de o decizie fiscală bazată exclusiv pe o declarație a unui terț.
Codul de procedură fiscală reglementează, separat, „furnizarea periodică de informații" (art. 59) — o obligație distinctă, aplicabilă unor categorii specifice de contribuabili (de exemplu, cei care operează interfețe electronice pentru tranzacții online), nu unei cereri punctuale.
Ce se greșește în practică
- Se confundă solicitarea de informații de la terți (mecanism al organului fiscal, art. 58) cu dreptul contribuabilului de a-și consulta propriul dosar fiscal — sunt proceduri diferite.
- Se ignoră cererea de informații venită de la ANAF cu privire la un terț (partener de afaceri), considerând-o „nu mă privește" — obligația de răspuns e legală, nu facultativă.
- Se răspunde verbal la o solicitare care, potrivit legii, trebuie consemnată în scris sau într-un proces-verbal, atunci când persoana obligată nu poate scrie din motive independente de voința sa.
Ce face iConta.eu
iConta.eu oferă contabilitate generală și nu are, la data acestui ghid, o funcționalitate dedicată pentru gestionarea cererilor de informații de la terți formulate de organul fiscal — acestea sunt tratate ca orice altă corespondență oficială primită de firmă și gestionată direct de contabil sau de administrator.