Poate soluționarea contestației fiscale să îmi agraveze situația față de decizia inițială?
Nu. Art. 276 alin. (3) din Codul de procedură fiscală (Legea 207/2015) spune expres că prin soluționarea contestației nu se poate crea o situație mai grea contestatorului în propria cale de atac. Organul de soluționare poate admite contestația, total sau parțial, ori o poate respinge. Nu poate însă majora obligațiile stabilite prin decizia atacată.
Regula aceasta elimină un risc de care multe firme se tem: că, dacă atacă decizia, ANAF „va găsi mai mult”. În contestația proprie, rezultatul cel mai rău este respingerea, adică menținerea deciziei. Discuția devine mai nuanțată când contestația se termină cu desființarea actului și cu emiterea unui act nou.
Temeiul legal
„(1) în soluționarea contestației organul competent verifică motivele de fapt și de drept care au stat la baza emiterii actului administrativ fiscal. Analiza contestației se face în raport cu susținerile părților, cu dispozițiile legale invocate de acestea și cu documentele existente la dosarul cauzei. Soluționarea contestației se face în limitele sesizării. [...] (3) Prin soluționarea contestației nu se poate crea o situație mai grea contestatorului în propria cale de atac." — Codul de procedură fiscală (Legea 207/2015), art. 276 alin. (1) și (3) (sursă: anaf_surse/legea_207_2015_consolidat.txt)
„(3) Prin decizie se poate desființa, total sau parțial, actul administrativ atacat în situația în care, din documentele existente la dosar și în urma demersurilor întreprinse la organul fiscal emitent, nu se poate stabili situația de fapt în cauza supusă soluționării prin raportare la temeiurile de drept invocate de organul competent și de contestator. În acest caz, organul fiscal competent urmează să încheie un nou act administrativ fiscal care trebuie să aibă în vedere strict considerentele deciziei de soluționare a contestației." — Codul de procedură fiscală (Legea 207/2015), art. 279 alin. (3) (sursă: anaf_surse/legea_207_2015_consolidat.txt)
Ce înseamnă concret:
- Limitele sesizării. Organul de soluționare analizează doar ce ai contestat, în raport cu susținerile părților și cu documentele de la dosar (art. 276 alin. (1)). Nu reface din oficiu întreaga decizie.
- Soluțiile posibile. Contestația poate fi admisă sau respinsă, total sau parțial (art. 279 alin. (1)). La admitere, actul se anulează total sau parțial. La respingere, actul se confirmă (art. 279 alin. (2) și (2^1)). Niciuna dintre aceste soluții nu majorează suma.
- Desființarea și actul nou. Dacă situația de fapt nu poate fi stabilită, actul poate fi desființat. Organul fiscal emite atunci un act nou, care trebuie să aibă în vedere strict considerentele deciziei de soluționare (art. 279 alin. (3)). Actul nou privește aceeași perioadă și același obiect al contestației (art. 279 alin. (4)).
- Actul nou poate fi mai mare decât cel desființat? Textul art. 276 alin. (3) se referă la „soluționarea contestației”. Dacă interdicția se extinde și la actul emis după desființare este o chestiune interpretabilă. Argumentul că rezultatul final nu poate fi mai grav decât actul atacat este puternic, dar nu este tranșat expres de lege.
- Considerentele trebuie respectate. Actul nou care nu respectă considerentele deciziei de soluționare este nul (art. 49 alin. (1) lit. e)).
- Desființarea se dă o singură dată. Pentru un tip de creanță și o perioadă, desființarea se poate pronunța o singură dată (art. 279 alin. (3)).
SC Exemplu SRL primește o decizie de impunere de 80.000 lei: 50.000 lei TVA și 30.000 lei impozit pe profit. Contestă doar TVA, adică 50.000 lei.
- Organul de soluționare admite parțial contestația și anulează 20.000 lei din TVA. Firma rămâne cu 30.000 lei TVA și 30.000 lei impozit pe profit, în total 60.000 lei.
- Organul de soluționare nu poate stabili, cu ocazia contestației, o TVA mai mare de 50.000 lei. Nu se poate pronunța nici asupra impozitului pe profit, care nu a fost contestat.
- Dacă ar desființa decizia pentru TVA, noul act ar trebui să urmeze strict considerentele deciziei. Dacă noul act ar putea depăși 50.000 lei este o chestiune interpretabilă. Firma ar susține că nu poate.
Ce se greșește în practică
- Firma renunță la contestație de teama că organul de soluționare va majora suma, deși legea interzice acest lucru.
- Contestația cuprinde capete fără miză, deși soluționarea se face în limitele sesizării și fiecare capăt trebuie argumentat.
- După desființare, noul act nu se compară cu considerentele deciziei de soluționare, deși nerespectarea lor atrage nulitatea.
- Se presupune că interdicția de agravare oprește orice control viitor. Ea privește însă doar contestația proprie.
- Partea necontestată din decizie este tratată ca și cum ar fi suspendată până la soluționare.
Ce face iConta.eu
iConta.eu nu gestionează contestațiile fiscale și nu urmărește soluțiile date de organele de soluționare. Aplicația ține contabilitatea și declarațiile firmei. Dacă după contestație sumele datorate se schimbă, contabilul înregistrează diferențele prin note contabile, pe baza deciziei de soluționare. După validare, notele nu mai pot fi modificate. Analiza deciziei de soluționare și pașii următori rămân în sarcina contabilului.