Vânzarea directă a bunurilor sechestrate de ANAF: când e posibilă și la ce preț?
Vânzarea directă e posibilă în trei situații: pentru bunurile perisabile sau supuse degradării, înainte de a începe licitația și după o licitație la care bunul nu s-a vândut. Prețul nu e negociabil în jos după bunul plac. Înainte de licitație trebuie fie să se recupereze integral creanța fiscală, fie să se ofere cel puțin prețul de evaluare. După o licitație nereușită, pragul este prețul de evaluare.
Pentru un cumpărător interesat, vânzarea directă e o cale mai simplă: art. 249 nu prevede comisie de licitație sau taxă de participare. Pentru debitor contează pentru că bunul pleacă la un preț cel puțin egal cu evaluarea, nu la prețurile reduse de la a doua sau a treia licitație.
Temeiul legal
„Valorificarea bunurilor prin vânzare directă se poate realiza în următoarele cazuri: a) pentru bunurile prevăzute la art. 247 alin. (4); b) înaintea începerii procedurii de valorificare prin licitație, dacă se recuperează integral creanța fiscală sau dacă pentru bunurile sechestrate se oferă cel puțin prețul de evaluare, după caz; c) după finalizarea unei licitații, dacă bunul/bunurile sechestrat/e nu a/au fost vândute și se oferă cel puțin prețul de evaluare." — Codul de procedură fiscală (Legea 207/2015), art. 249 alin. (1) (sursă: anaf_surse/legea_207_2015_consolidat.txt)
„Vânzarea directă se realizează prin încheierea unui proces-verbal care constituie titlu de proprietate." — Codul de procedură fiscală (Legea 207/2015), art. 249 alin. (2) (sursă: anaf_surse/legea_207_2015_consolidat.txt)
„Dacă au fost sechestrate bunuri perisabile sau supuse degradării, acestea pot fi vândute în regim de urgență. Evaluarea și valorificarea acestor bunuri se efectuează de către organele fiscale, la prețul pieței." — Codul de procedură fiscală (Legea 207/2015), art. 247 alin. (4) (sursă: anaf_surse/legea_207_2015_consolidat.txt)
Pe scurt, regulile:
- Bunuri perisabile: vânzare în regim de urgență, la prețul pieței stabilit de organele fiscale.
- Înainte de licitație: e suficientă una dintre condiții, fie recuperarea integrală a creanței fiscale, fie o ofertă de cel puțin prețul de evaluare. Formula „după caz" din text lasă loc de interpretare asupra situației în care se aplică fiecare condiție. Organul de executare apreciază concret.
- După o licitație nereușită: oferta trebuie să atingă cel puțin prețul de evaluare. Nu se pornește de la prețul de pornire diminuat al licitației următoare.
- Mai mulți cumpărători: bunul se vinde celui care oferă cel mai mare preț față de prețul de evaluare (art. 249 alin. (3)).
- Un singur cumpărător ajunge: vânzarea directă se face chiar dacă se prezintă doar unul (art. 249 alin. (4)).
- Plata: termenul de cel mult 5 zile din art. 252 alin. (1) se aplică și vânzării directe (art. 252 alin. (6)).
- Documentul: procesul-verbal de vânzare directă este titlu de proprietate. Predarea bunului se face pe bază de proces-verbal de predare-primire (art. 254 alin. (6)).
SC Exemplu SRL datorează 60.000 lei, inclusiv accesorii și cheltuieli de executare. ANAF i-a sechestrat un autoturism evaluat la 90.000 lei.
- Înainte de licitație, un cumpărător oferă 65.000 lei. Oferta e sub evaluare, dar recuperează integral creanța, deci intră sub art. 249 alin. (1) lit. b).
- Prima licitație eșuează. Un cumpărător oferă apoi 80.000 lei. Oferta e sub prețul de evaluare, deci nu se poate vinde direct pe lit. c), chiar dacă acoperă datoria.
- Un alt cumpărător oferă 92.000 lei. Vânzarea directă e posibilă. Din preț se sting cei 60.000 lei, iar pentru restul de 32.000 lei se aplică regulile din art. 257 alin. (4) privind compensarea sau restituirea.
Ce se greșește în practică
- Se presupune că după o licitație eșuată bunul se poate cumpăra direct la prețul de pornire al licitației următoare, diminuat cu 25%. Legea cere prețul de evaluare.
- Cumpărătorul plătește după termen, considerând că vânzarea directă e mai „flexibilă" decât licitația. Termenul de 5 zile se aplică și aici.
- Se confundă vânzarea directă, organizată de organul de executare, cu valorificarea prin înțelegerea părților, unde debitorul își aduce singur cumpărătorul.
- Cumpărătorul nu păstrează procesul-verbal de vânzare directă, deși acesta e titlul lui de proprietate și documentul pe baza căruia înregistrează bunul în contabilitate.
Ce face iConta.eu
iConta.eu nu gestionează procedura de valorificare și nu primește automat din SPV actele de executare ale firmei. Contabilul le descarcă și le urmărește în afara aplicației. Pentru debitor, registrul de mijloace fixe arată valoarea, amortizarea la zi și valoarea rămasă a activului vândut. Descărcarea lui din gestiune și stingerea datoriei se înregistrează prin notă contabilă. Pentru cumpărător, aplicația nu are un flux dedicat achizițiilor din executare silită. Înregistrarea o face contabilul, pe baza procesului-verbal.