Vânzările la piață 2026 — obligații de casierie
Un comerciant care vinde cu numerar la piață are două seturi de obligații care se suprapun: cele legate de emiterea bonului fiscal și cele legate de plafoanele de încasare în numerar, valabile pentru orice operator economic.
Obligația aparatului de marcat electronic fiscal
Regula generală, aplicabilă și comerțului la piață, e obligația de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale (AMEF) pentru livrările de bunuri către populație, reglementată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999. Codul fiscal se raportează constant la această obligație — de exemplu, la definirea livrărilor „pentru care este obligatorie emiterea de bonuri fiscale”. Verifică punctual la organul fiscal sau la un consultant orice excepție care ți se pare aplicabilă situației tale (ex. anumite forme de comerț ocazional) — regimul exact al excepțiilor de la obligația AMEF nu se poate reconstitui sigur fără textul integral al OUG nr. 28/1999, care se modifică frecvent (ultima dată prin Legea nr. 376/2022 și Legea nr. 296/2023).
Documentul care stă la baza înregistrării veniturilor zilnice
Potrivit Ordinului MFP nr. 2634/2015 privind documentele financiar-contabile, „în condițiile utilizării aparatelor de marcat electronice fiscale, [...] documentul în baza căruia se înregistrează în contabilitate veniturile aferente încasărilor zilnice este Raportul fiscal de închidere zilnică, respectiv Registrul special întocmit în condițiile defectării aparatelor de marcat electronice fiscale.” Practic, raportul „Z” de la casa de marcat nu e doar o formalitate tehnică — e documentul justificativ legal pentru veniturile zilei, în sensul art. 6 din Legea contabilității nr. 82/1991.
Dacă emiterea bonului fiscal nu e posibilă sau nu se aplică (situație scutită fără drept de deducere), Ordinul nr. 2634/2015 prevede că formularul de chitanță (Cod 14-4-1) devine documentul justificativ pentru înregistrarea veniturilor.
Plafoanele de încasare în numerar — Legea nr. 70/2015
Indiferent de AMEF, orice încasare cash de la un client persoană fizică sau juridică se supune plafoanelor din Legea nr. 70/2015:
- Art. 3 alin. (1) lit. a) — încasările de la persoane juridice, PFA-uri și alte entități (nu persoane fizice consumatori obișnuiți) sunt plafonate la 5.000 lei/zi de la aceeași persoană.
- Pentru vânzările către persoane fizice (cazul tipic la piață), plafonul zilnic de încasare cash e de 10.000 lei de la o persoană, conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 70/2015, pentru contravaloarea livrărilor de bunuri.
- Art. 4 alin. (2) interzice explicit fragmentarea încasărilor de la aceeași persoană pentru a evita acest plafon.
Pentru un comerciant de piață obișnuit, cu vânzări mici, la bucată, plafonul practic nu e o problemă zilnică — dar devine relevant la vânzări cu valoare mare către același cumpărător (ex. angro ocazional).
Registrul de casă
Conform Ordinului MFP nr. 2634/2015, registrul de casă „servește ca document de înregistrare operativă a încasărilor și plăților în numerar, efectuate prin casieria entității” și „se întocmește zilnic, pe baza documentelor justificative de încasări și plăți” — adică pe baza rapoartelor Z, chitanțelor și dispozițiilor de încasare/plată emise în ziua respectivă.
Recomandare practică
- Închide zilnic aparatul de marcat și păstrează raportul Z — e documentul justificativ obligatoriu, nu o simplă bandă de control.
- Completează registrul de casă zilnic, nu retroactiv la sfârșit de lună — art. 22 din Legea nr. 82/1991 cere oricum ca balanța (deci și evidența de casă din spatele ei) să fie verificabilă lunar.
- Nu accepta încasări cash fragmentate de la același client pentru a evita plafonul de 10.000 lei/zi — riscul e sancțiunea contravențională, nu doar o corecție contabilă.