Cum se verifică plafonul de trei salarii de bază pentru diurnă?
Plafonul de diurnă neimpozabilă are două praguri, iar cel de „2,5 ori diurna bugetară" nu e singurul care contează. Legea impune un al doilea prag, legat de salariul propriu al angajatului — și tocmai acest al doilea prag e cel mai des ignorat în practică, deși poate fi mai restrictiv decât primul.
Temeiul legal
„în limita a 3 salarii de bază corespunzătoare locului de muncă ocupat. [...] Plafonul aferent valorii a 3 salarii de bază corespunzătoare locului de muncă ocupat se calculează distinct pentru fiecare lună în parte, prin raportarea celor 3 salarii la numărul de zile lucrătoare din luna respectivă, iar rezultatul se multiplică cu numărul de zile corespunzător fiecărei luni din perioada de delegare/detașare/desfășurare a activității în altă localitate, în țară sau în străinătate." — Codul fiscal, art. 76 alin. (2) lit. k) (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
Mecanica exactă a celui de-al doilea prag:
- Se pornește de la 3 salarii de bază ale angajatului (salariul lunar brut din contract, înmulțit cu 3).
- Suma se împarte la numărul de zile lucrătoare din luna respectivă — nu la numărul de zile calendaristice, și nu la un număr fix — rezultă un plafon „pe zi lucrătoare".
- Calculul se face distinct pentru fiecare lună din perioada delegării — dacă o deplasare se întinde pe două luni, fiecare lună își are propriul plafon zilnic, calculat cu propriile zile lucrătoare.
- Plafonul zilnic astfel obținut se înmulțește cu numărul de zile din acea lună aflate efectiv în delegare.
- Plafonul neimpozabil final e minimul dintre acest prag și pragul de 2,5× diurna bugetară (vezi ghidul dedicat formulei 2,5×) — nu se adună, nu se aplică separat.
Ce se greșește în practică
- Se ignoră complet acest al doilea prag și se folosește doar 2,5× diurna bugetară — pentru un salariu minim sau apropiat de minim, 3 salarii/zile lucrătoare poate fi sub 57,5 lei/zi, deci plafonul real e mai mic decât cel „popular".
- Se împarte la zilele calendaristice ale lunii, nu la zilele lucrătoare — rezultă un plafon zilnic mai mic decât cel legal.
- Se aplică un singur calcul pentru toată perioada delegării, chiar dacă aceasta se întinde pe mai multe luni cu număr diferit de zile lucrătoare — legea cere calcul distinct, lună cu lună.
Ce face iConta.eu
Formula celor „3 salarii de bază/zile lucrătoare" este implementată în funcția plafon_diurna (core/deconturi.py), ca al doilea termen al comparației care determină plafonul final (minimul dintre cele două praguri). Există însă o particularitate de proiectare verificată în cod: funcția nu calculează singură numărul de zile lucrătoare din calendar — îl primește ca parametru de la apelant. Restul aplicației are o funcție dedicată pentru acest calcul (core.scadente.zile_lucratoare_luna, folosită la salarizare și la declarația D112), dar fluxul curent al deconturilor nu o apelează — cere numărul de zile lucrătoare direct de la utilizator, dacă și când calculul e invocat.
Ca și celelalte componente ale plafonului, acest calcul nu apare în interfața iConta — nu există un ecran care să ceară salariul de bază și numărul de zile lucrătoare pentru a afișa plafonul rezultat. Formula există corect la nivel de motor de calcul (API), dar rămâne, astăzi, un calcul pe care contabilul trebuie să-l facă manual, cu propriile date despre salariul angajatului și zilele lucrătoare din luna deplasării.