Amortizarea activelor în curs de modernizare
O modernizare (înlocuirea unei componente, o investiție care crește performanța unui utilaj deja în funcțiune) nu se tratează ca o cheltuială curentă și nici ca un mijloc fix separat, complet nou — se leagă direct de activul existent, cu reguli proprii de calcul al amortizării.
Investiția la un mijloc fix existent e ea însăși mijloc fix amortizabil
Art. 28 alin. (3) lit. d) din Codul fiscal (Legea 227/2015) consideră mijloace fixe amortizabile și investițiile efectuate la mijloacele fixe existente, sub forma cheltuielilor ulterioare realizate în scopul îmbunătățirii parametrilor tehnici inițiali și care conduc la obținerea de beneficii economice viitoare, prin majorarea valorii mijlocului fix. Nu contează dacă modernizarea e finalizată integral la închiderea unei perioade — investiția intră în categoria mijloacelor fixe amortizabile din momentul în care îndeplinește această condiție.
Cum se calculează amortizarea după modernizare
Art. 28 alin. (12) lit. d) din Codul fiscal dă formula exactă: pentru investițiile efectuate la mijloacele fixe existente sub forma cheltuielilor ulterioare care îmbunătățesc parametrii tehnici, amortizarea fiscală se calculează pe baza valorii rămase majorate cu investițiile efectuate, folosind metoda de amortizare aplicată deja mijlocului fix îmbunătățit, pe durata normală de utilizare rămasă.
Dacă investiția se face la un mijloc fix a cărui durată normală de utilizare era deja expirată, amortizarea fiscală se determină pe baza metodei de amortizare corespunzătoare mijlocului fix îmbunătățit, dar pe o durată normală de utilizare nouă, stabilită de o comisie tehnică internă sau de un expert tehnic independent — legea nu permite pur și simplu prelungirea amortizării la infinit fără o durată nouă documentată.
Momentul de start al amortizării investiției
Ca la orice mijloc fix, amortizarea investiției începe cu luna următoare punerii în funcțiune (art. 28 alin. 12 lit. a). Pentru o modernizare încă în curs de execuție (imobilizare în curs), amortizarea nu începe înainte de finalizare și punere în funcțiune — cheltuielile acumulate rămân în categoria imobilizărilor în curs de execuție până la acel moment.
Deosebirea față de o simplă reparație
Nu orice cheltuială la un mijloc fix existent devine investiție amortizabilă. Criteriul din art. 28 alin. (3) lit. d) e explicit: trebuie să îmbunătățească parametrii tehnici inițiali și să conducă la beneficii economice viitoare, prin majorarea valorii mijlocului fix. O reparație curentă, care doar readuce activul la parametrii normali de funcționare fără să-i crească valoarea sau performanța, rămâne cheltuială deductibilă curentă, nu se capitalizează și nu se amortizează separat.
Ce se greșește în practică
- Se amortizează investiția pe o durată normală de utilizare nouă completă, deși mijlocul fix îmbunătățit are deja o parte din durata normală consumată — corect e „durata normală de utilizare rămasă", nu una nouă (cu excepția cazului expres al duratei deja expirate).
- Se începe amortizarea investiției din luna în care se fac plățile către furnizor, nu din luna următoare punerii efective în funcțiune.
- Se capitalizează o simplă reparație de întreținere ca investiție, fără să se verifice dacă îmbunătățește efectiv parametrii tehnici inițiali sau doar restabilește starea de funcționare.