Cum se amortizează o clădire cumpărată de firmă?

O clădire nu se amortizează „la intuiție" pe un număr de ani ales de contabil — durata normală de funcționare vine dintr-un catalog oficial, cu intervale fixe pe tip de construcție.

Pasul 1: identifici categoria clădirii în catalog

HG 2139/2004 aprobă Catalogul privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe. Pentru clădiri, se caută succesiv grupa, subgrupa, clasa și, dacă e cazul, subclasa din care face parte activul (HG 2139/2004, cap. II pct.2) — de exemplu, pentru o clădire administrativă:

Catalogul cuprinde clasificarea mijloacelor fixe și duratele normale de funcționare, care corespund duratelor de amortizare în ani, aferente regimului de amortizare liniar (HG 2139/2004, cap. I pct.1). Fiecare cod de clasificare are un interval minim-maxim, iar firma alege durata efectivă în interiorul acestui interval, o singură dată, la punerea în funcțiune — durata astfel stabilită rămâne neschimbată până la recuperarea integrală a valorii de intrare sau scoaterea din funcțiune (HG 2139/2004, cap. I pct.4).

Pasul 2: separi valoarea terenului de valoarea construcției

Un detaliu esențial, adesea omis: terenul nu se amortizează — doar construcția. Codul fiscal (Legea 227/2015), la definiția valorii fiscale (art.7), tratează separat „mijloacele fixe amortizabile și terenurile" — reevaluările contabile ale terenurilor urmează reguli distincte de cele ale mijloacelor fixe amortizabile, tocmai pentru că terenul nu se consumă și nu se amortizează fiscal.

Practic, la achiziția unei clădiri cu terenul aferent, prețul total plătit trebuie alocat între valoarea terenului (neamortizabilă) și valoarea construcției (amortizabilă) — de regulă pe baza raportului de evaluare sau a valorilor de impozitare separate din actul de vânzare-cumpărare/documentele cadastrale.

Pasul 3: verifici dacă intervin investiții ulterioare

Dacă, după punerea în funcțiune, se fac investiții la clădire sub formă de cheltuieli ulterioare care îmbunătățesc parametrii tehnici inițiali și conduc la beneficii economice viitoare — inclusiv, pentru clădiri, protecția valorilor umane și materiale, îmbunătățirea gradului de confort/ambient sau reabilitarea și modernizarea termică — amortizarea investiției se face fie pe durata normală de utilizare rămasă, fie prin majorarea duratei normale cu până la 10% (HG 2139/2004, cap. III pct.2). Dacă cheltuielile ulterioare se fac după expirarea duratei normale de utilizare, se stabilește o nouă durată normală de o comisie tehnică sau un expert tehnic independent.

Cheltuielile care doar restabilesc starea inițială a clădirii (reparații curente) nu intră în această categorie — sunt cheltuieli de reparații, deductibile direct, nu capitalizate în valoarea amortizabilă.

Pasul 4: verifici pragul de calificare ca mijloc fix

O clădire depășește aproape mereu pragul de 5.000 lei stabilit prin Codul fiscal art.28 alin.(2) lit.b) (modificat prin OUG 8/2026) pentru calificarea ca mijloc fix amortizabil — dar dacă achiziția e o construcție ușoară de valoare mică, verifică oricum acest prag înainte de a deschide o fișă de amortizare.

Practic, la achiziția unei clădiri

1. Identifică grupa/subgrupa/clasa corectă din catalogul HG 2139/2004 și alege durata normală de funcționare în intervalul indicat.
2. Separă valoarea terenului (neamortizabilă) de valoarea construcției (amortizabilă) încă din documentele de achiziție.
3. Aplică metoda de amortizare liniară (regula standard a catalogului), cu durata stabilită neschimbată pe toată perioada de amortizare.
4. Pentru investiții ulterioare care îmbunătățesc clădirea, decide dacă le amortizezi pe durata rămasă sau majorezi durata normală cu până la 10%.

Toate ghidurile · ← iConta.eu · Termeni și condiții