Cum se calculează costul de producție unitar
Costul de producție unitar este costul total de producție al unui lot/comenzi/perioade, împărțit la cantitatea de produse finite obținută. Regulile de determinare a costului total sunt stabilite de reglementările contabile aprobate prin OMFP nr. 1.802/2014, nu sunt lăsate la latitudinea fiecărei firme.
Definiția legală a costului de producție
Potrivit reglementărilor contabile din OMFP nr. 1.802/2014 (pct. 8, definiția nr. 7): „cost de producție înseamnă prețul de achiziție al materiilor prime și al materialelor consumabile și alte cheltuieli care pot fi atribuite direct bunului în cauză." Costul de producție (sau de prelucrare) cuprinde:
- materiale directe — materii prime și materiale consumabile identificabile direct în produs;
- energie consumată în scopuri tehnologice;
- manoperă directă — costurile cu personalul angajat direct în producție;
- alte cheltuieli directe de producție, inclusiv costul proiectării produselor;
- cota cheltuielilor indirecte de producție (regia de producție) alocată în mod rațional, în măsura în care este legată de fabricarea produsului respectiv.
Regia fixă vs. regia variabilă
Aceeași sursă distinge două componente ale regiei de producție:
- regia fixă — costuri indirecte relativ constante indiferent de volumul producției (amortizare, întreținerea secțiilor/utilajelor, costuri de conducere și administrare a secțiilor);
- regia variabilă — costuri indirecte care variază direct proporțional (sau aproape) cu volumul producției (materiale indirecte, forță de muncă indirectă).
Regia fixă se alocă pe baza capacității normale a instalațiilor de producție (nivelul real poate fi folosit dacă aproximează capacitatea normală). Punct esențial: valoarea cheltuielilor cu regia fixă alocată fiecărei unități nu se majorează din cauza unei producții scăzute sau a subutilizării echipamentelor — cheltuielile de regie nealocate din acest motiv se recunosc direct drept cheltuială a perioadei, nu se includ în costul stocului.
Ce nu intră în costul de producție
Potrivit acelorași reglementări, „în costul de producție nu se includ costurile de distribuție". De asemenea, pentru prestatorii de servicii, costul stocurilor lor de servicii nu include marjele de profit sau cheltuielile de regie neatribuibile, adesea încorporate în prețurile facturate.
Formula practică a costului unitar
Cost de producție unitar = (Materiale directe + Manoperă directă + Alte cheltuieli directe + Regie de producție alocată rațional) / Cantitatea de produse finite obținută
Exemplu simplificat
| Element | Valoare |
|---|---|
| Materiale directe consumate | 40.000 lei |
| Manoperă directă | 25.000 lei |
| Energie tehnologică | 5.000 lei |
| Regie de producție alocată (fixă + variabilă) | 15.000 lei |
| Cost total de producție | 85.000 lei |
| Cantitate produsă | 1.000 buc. |
| Cost unitar | 85 lei/buc. |
De reținut
- Costul de producție este baza de evaluare pentru stocurile de produse finite/în curs de execuție și pentru imobilizările construite în regie proprie (art. 270-ul contabil corespunzător evaluării la cost de producție, OMFP 1802/2014).
- Alocarea regiei „raționale" trebuie documentată prin proceduri interne consecvente (cheie de repartizare: ore de manoperă, ore-mașină, suprafață etc.) — inconsecvența în alocare este un risc tipic de inspecție fiscală/audit.
- Costurile administrative generale și cele de desfacere nu se includ niciodată în costul de producție.