Certificarea declarației fiscale de către un consultant fiscal: ce este și când se folosește
Certificarea este o verificare opțională a declarației fiscale, făcută de un consultant fiscal înainte de depunerea ei la organul fiscal central. Codul de procedură fiscală art. 104 alin. (1) permite contribuabilului să opteze pentru certificarea declarației fiscale, „inclusiv a declarației fiscale rectificative”. Nu este o obligație. Legea îi atribuie însă un efect concret: certificarea contează în analiza de risc pentru selecția la inspecție fiscală (alin. (6)).
Cine poate certifica
Numai un consultant fiscal care a dobândit această calitate potrivit legii și care este înscris ca membru activ în Registrul consultanților fiscali și al societăților de consultanță fiscală (art. 104 alin. (1)).
Certificarea făcută de un consultant neînscris ca membru activ sau de o persoană fără calitatea de consultant fiscal are ca efect lipsa certificării (alin. (4)). Un expert contabil sau contabilul firmei care nu este și consultant fiscal activ nu poate deci certifica declarația în sensul art. 104.
Cum arată certificarea
- Se face cu sau fără rezerve, după normele de certificare aprobate de Camera Consultanților Fiscali, cu avizul Ministerului Finanțelor (alin. (2)).
- Documentele de certificare cuprind obligatoriu explicații privind cuantumul și natura creanței fiscale declarate.
- La o rectificativă, documentele explică și cauzele care au generat rectificarea.
- La o certificare cu rezerve, documentele cuprind motivația rezervelor.
- Documentul de certificare se depune la organul fiscal după procedura aprobată de președintele ANAF (alin. (3)).
Ce se întâmplă dacă certificatorul nu era activ
Organul fiscal central te notifică dacă depui o declarație certificată de cineva fără calitatea cerută. Dacă în 30 de zile de la notificare nu depui o certificare valabilă, declarația este considerată necertificată (art. 104 alin. (5) și (4)). Declarația rămâne depusă. Pierzi doar efectul certificării.
Când merită
Legea nu leagă certificarea de un anumit tip de declarație. Din efectul prevăzut la alin. (6) rezultă însă utilitatea ei: - declarații rectificative cu impact mare, unde explicațiile consultantului documentează de ce s-a corectat; - declarații cu operațiuni neobișnuite sau cu tratament fiscal discutabil, unde un risc perceput mare poate atrage atenția la selecția pentru control; - contribuabili care vor să își reducă profilul de risc, știind că certificarea este criteriu de evaluare în analiza de risc.
Certificarea nu garantează că nu vei fi controlat și nu blochează o reîncadrare la inspecție. Legea o tratează ca pe un criteriu de evaluare, nu ca pe o exonerare.
Exemplu
O firmă descoperă în 2026 că a dedus eronat în D101 pentru 2024 cheltuieli de 200.000 lei și depune D101 rectificativă. Înainte de depunere, un consultant fiscal activ certifică rectificativa, fără rezerve. Documentul de certificare explică natura cheltuielilor, calculul impozitului suplimentar de 32.000 lei și cauza rectificării. Declarația și documentul de certificare se depun la organul fiscal. Certificarea va fi luată în considerare în analiza de risc a firmei.
Legătura cu reprezentarea
Certificarea nu înseamnă reprezentare. Dacă vrei ca același consultant să te și reprezinte în fața ANAF, ai nevoie de o împuternicire în forma prevăzută de legea profesiei de consultant fiscal (art. 18 alin. (3)).
De reținut
- Certificarea este opțională și se face înainte de depunerea declarației, inclusiv a rectificativei (Codul de procedură fiscală art. 104 alin. (1)).
- Poate certifica doar un consultant fiscal activ în Registru. Altfel, declarația se consideră necertificată (alin. (4)).
- Certificarea poate fi cu sau fără rezerve și conține explicații obligatorii (alin. (2)).
- Certificarea este criteriu de evaluare în analiza de risc pentru selecția la inspecție (alin. (6)).