Clădire sau teren în leasing financiar: cine plătește impozitul și ce declarații se depun?
Impozitul îl plătește locatarul, adică firma care folosește imobilul, deși proprietar rămâne societatea de leasing. Codul fiscal art. 461 alin. (10) lit. a), pentru clădiri, și art. 466 alin. (7) lit. a), pentru teren, prevăd că, pe întreaga durată a contractului de leasing financiar, impozitul se datorează de locatar începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a încheiat contractul.
De când plătește locatarul
Regula generală este că impozitul pe un an se datorează de cel care deține imobilul la 31 decembrie a anului anterior (art. 461 alin. (1), art. 466 alin. (1)). Normele o aplică și la leasing: impozitul pe clădiri este datorat de locatar dacă, la 31 decembrie a anului precedent, clădirea face obiectul unui contract de leasing financiar (HG 1/2016, normele la titlul IX, pct. 14 alin. (1) lit. b)).
Exemplu: contractul pentru un depozit se semnează pe 15 iunie 2026. Pentru 2026, impozitul rămâne la locator. Din 2027, îl datorează locatarul, iar termenele sunt 31 martie și 30 septembrie (art. 462 alin. (1) și art. 467 alin. (1)).
Ce se întâmplă la încetarea contractului
La reziliere, impozitul pe clădire trece înapoi la locator. Locatorul îl datorează de la 1 ianuarie a anului următor încheierii procesului-verbal de predare a bunului sau a altui document care atestă intrarea bunului în posesia sa (art. 461 alin. (10) lit. b)). Pentru teren, textul este similar și se aplică atunci când contractul încetează altfel decât prin ajungerea la scadență (art. 466 alin. (7) lit. b)).
Declarații: atât locatorul, cât și locatarul depun declarația fiscală la organul fiscal local unde se află clădirea sau terenul. Termenul este de 30 de zile de la finalizarea contractului sau de la procesul-verbal de predare. Declarația se însoțește de o copie a acestor documente (art. 461 alin. (10) lit. c), art. 466 alin. (7) lit. c)).
Ce valoare impozabilă se folosește la clădire
Pentru clădirile finanțate printr-un contract de leasing financiar, valoarea impozabilă este cea dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat (art. 460 alin. (5) lit. e)). Pentru o clădire nerezidențială, cota stabilită de consiliul local este între 0,2% și 1,3% (art. 460 alin. (2)).
Exemplu: raportul de evaluare arată 1.500.000 lei, iar consiliul local a stabilit 1%. Locatarul datorează 15.000 lei pe an, în două rate de 7.500 lei.
Pași practici pentru contabilul locatarului
- La semnarea contractului, notează anul de la care impozitul trece pe firmă: anul următor semnării.
- Obține raportul de evaluare al clădirii și verifică cine îl depune la primărie.
- Urmărește plata ratelor la bugetul local al localității în care se află imobilul.
- La finalul contractului sau la reziliere, depune declarația în 30 de zile, cu procesul-verbal atașat.
- Verifică dacă locatorul a depus și el declarația, ca să nu rămână două roluri fiscale deschise pentru același imobil.
De reținut
- În leasing financiar, impozitul pe clădire și pe teren îl datorează locatarul, de la 1 ianuarie a anului următor semnării contractului.
- La reziliere, obligația revine locatorului din anul următor predării bunului.
- Ambele părți declară încetarea contractului în 30 de zile.
- Valoarea impozabilă a clădirii în leasing financiar se stabilește printr-un raport de evaluare.