Compensațiile salariaților la închiderea firmei
La încetarea contractelor de muncă din cauza încetării activității firmei, Codul muncii prevede o singură plată compensatorie obligatorie prin lege — compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat. Orice altă "compensație" suplimentară (plăți compensatorii, indemnizații de concediere) nu are un cuantum stabilit de Codul muncii, ci depinde de contractul colectiv de muncă aplicabil sau de contractul individual.
Plata obligatorie: concediul de odihnă neefectuat
Codul muncii (Legea nr. 53/2003), art. 141 alin. (4): "Compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă." La încetarea contractelor din cauza închiderii firmei, angajatorul e obligat să plătească în bani, la data încetării, contravaloarea zilelor de concediu de odihnă neefectuate din anul în curs (și, dacă e cazul, reportate din anul anterior) — calculată potrivit indemnizației de concediu de la art. 145.
Concedierea colectivă și cadrul procedural
Dacă închiderea firmei implică concedierea unui număr de salariați care depășește pragurile de la art. 68 din Codul muncii (cel puțin 5 salariați dacă angajatorul are între 20 și 99 de salariați, cel puțin 10% dacă are între 100 și 299, cel puțin 30 dacă are 300 sau mai mulți), se aplică procedura de concediere colectivă: notificare cu minimum 45 de zile calendaristice înainte de emiterea deciziilor de concediere (art. 70 alin. (1)), consultarea sindicatului/reprezentanților salariaților, plan de măsuri sociale (art. 69).
Art. 70 alin. (2) lit. f) prevede că notificarea intenției de concediere colectivă trebuie să cuprindă "măsurile pentru atenuarea consecințelor concedierii și compensațiile ce urmează să fie acordate salariaților supuși concedierii, conform dispozițiilor legale și contractului colectiv de muncă aplicabil" — textul trimite explicit la CCM pentru cuantumul acestor compensații, nu îl stabilește el însuși.
De ce nu există un cuantum legal fix de "salarii compensatorii"
Spre deosebire de alte jurisdicții, Codul muncii român nu impune un număr minim de salarii compensatorii la concediere pentru motive care nu țin de persoana salariatului. Art. 67 al Codului muncii confirmă acest cadru: "Salariații concediați pentru motive care nu țin de persoana lor beneficiază de măsuri active de combatere a șomajului și pot beneficia de compensații în condițiile prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă aplicabil" — folosirea verbului "pot" arată că existența și cuantumul plăților compensatorii suplimentare (dincolo de concediul neefectuat) rămân condiționate de existența unei prevederi în CCM sau într-un acord specific, nu de o obligație legală generală și necondiționată.
Practic, la închiderea unei firme
- Se calculează și se plătește obligatoriu contravaloarea concediului de odihnă neefectuat (art. 141 alin. (4)).
- Se verifică dacă CCM aplicabil (dacă există) prevede plăți compensatorii suplimentare pentru concediere — și, dacă da, cuantumul stabilit acolo.
- Dacă numărul de concedieri depășește pragurile de la art. 68, se respectă integral procedura de concediere colectivă, inclusiv termenul de notificare de 45 de zile.