Cum se contabilizează marfa pierdută de curier?
Marfa expediată printr-un curier și pierdută pe drum nu mai ajunge la client, dar iese din stocul firmei fără o vânzare care s-o justifice. Contabil, e o lipsă de gestiune, constatată — de regulă — nu printr-o numărătoare periodică, ci punctual, la reclamația privind coletul nelivrat.
Temeiul legal
"Nu se ajustează deducerea inițială a taxei în cazul: a) bunurilor distruse, pierdute sau furate, în condițiile în care aceste situații sunt demonstrate sau confirmate în mod corespunzător de persoana impozabilă." — Codul fiscal (Legea 227/2015, consolidat), art. 304 alin. (2) lit. a)
Textul vizează explicit și bunurile pierdute, nu doar cele distruse sau furate — condiția e ca pierderea să fie "demonstrată sau confirmată în mod corespunzător". Un proces-verbal de constatare a pierderii emis de curier, o reclamație admisă și despăgubită, sau orice altă dovadă documentată a incidentului pot servi la această demonstrare; simpla absență a coletului de la destinatar, fără nicio documentare, e mai greu de susținut ca "demonstrată".
Dacă pierderea nu poate fi demonstrată corespunzător, se pierde dreptul de deducere a TVA aferente mărfii pierdute și taxa trebuie ajustată (art. 304 alin. (1) lit. c)).
Pentru impozitul pe profit, cheltuiala cu marfa lipsă, neimputabilă, rămâne guvernată de regula generală:
"cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a mijloacelor fixe amortizabile constatate lipsă din gestiune ori degradate, neimputabile, [...] sunt deductibile în următoarele situații/condiții: [...]" — Codul fiscal, art. 25 alin. (4) lit. c)
Marfa pierdută de curier nu se încadrează automat în niciuna dintre cele șapte situații enumerate limitativ de lege (calamitate, asigurare, degradare dovedită prin distrugere, alimente aproape de expirare etc.), decât dacă marfa era asigurată la transport sau se poate demonstra distrugerea ei — altfel, cheltuiala rămâne nedeductibilă, chiar dacă TVA nu se ajustează pentru că pierderea a fost demonstrată. Cele două teste (TVA și impozit pe profit) sunt independente și nu trebuie confundate.
Dacă firma de curierat recunoaște răspunderea și despăgubește pierderea, valoarea recuperată se tratează ca sumă imputată unui terț, cu regimul aferent (venit din imputare, TVA calculat pe valoarea de imputare), nu ca simplă lipsă neimputabilă.
Ce se greșește în practică
- Se tratează orice colet nelivrat ca deductibil automat, fără să se verifice dacă pierderea se încadrează într-una din cele șapte condiții din art. 25 alin. (4) lit. c) sau dacă există despăgubire de la curier (caz în care regimul e cel de imputare, nu de lipsă neimputabilă).
- Se presupune că neajustarea TVA (pentru că pierderea a fost demonstrată) înseamnă automat că și cheltuiala e deductibilă la impozitul pe profit — sunt două teste separate, cu condiții diferite.
- Se lasă marfa nelivrată "în stoc" în contabilitate, fără nicio notă de inventariere, până la soluționarea comercială a disputei cu curierul — ceea ce denaturează soldul de stoc pe toată perioada.
Ce face iConta.eu
Operația "Minus" din ecranul de inventariere tratează exact această distincție: dacă marfa e imputabilă unui terț (curierul, dacă despăgubește pierderea), nota folosește contul 461 = 7581 la valoarea de imputare, plus TVA aferent; dacă lipsa e neimputabilă și demonstrată/asigurată, nota nu generează linia de ajustare TVA; dacă e neimputabilă și nedemonstrată, se adaugă automat linia de ajustare 635 = 4426. Cota de TVA e un câmp obligatoriu al operației — aplicația nu are o cotă implicită.