De ce trebuie impozitat venitul din reluarea unui provizion dedus?
O greșeală recurentă: firma constituie corect un provizion deductibil (de exemplu pentru garanții, sau o ajustare de creanță la 30%/100%), își reduce profitul impozabil în anul constituirii, iar apoi, când provizionul se reia la venituri, tratează venitul din reluare ca neimpozabil — "pentru că oricum a fost doar o mișcare contabilă". Legea spune exact contrariul: dacă deducerea a fost acordată la constituire, venitul din reluare trebuie impozitat, indiferent de motivul reluării.
Temeiul legal
"Reducerea sau anularea oricărui provizion ori a rezervei care a fost anterior dedusă, inclusiv rezerva legală, se include în rezultatul fiscal, ca venituri impozabile sau elemente similare veniturilor, indiferent dacă reducerea sau anularea este datorată modificării destinației provizionului sau a rezervei, distribuirii provizionului sau rezervei către participanți sub orice formă, lichidării, divizării sub orice formă, fuziunii contribuabilului sau oricărui altui motiv."
De ce contează "indiferent de motiv"
Legea enumeră explicit motivele reluării ca fiind irelevante pentru obligația de impozitare: schimbarea destinației, distribuirea către asociați, lichidarea, divizarea, fuziunea "sau orice alt motiv". Practic, nu există nicio situație în care reluarea unui provizion dedus anterior să scape de impozitare — inclusiv atunci când reluarea are loc într-un context de reorganizare a firmei (fuziune, divizare), unde alte reguli fiscale pot fi mai favorabile, dar nu și pentru acest venit specific.
O firmă a dedus 3.000 lei la constituirea unui provizion pentru garanții (cotă contractuală de garanție). Doi ani mai târziu, firma fuzionează cu alta, iar provizionul rămas neutilizat e anulat cu ocazia fuziunii. Chiar dacă anularea are loc "din cauza fuziunii" și nu pentru că garanția a expirat normal, cei 3.000 lei rămân venit impozabil în anul reluării — exact ce prevede legea prin sintagma "indiferent de motiv".
Ce se greșește în practică
- Se presupune, greșit, că doar reluarea "normală" (expirarea garanției, stingerea litigiului) generează venit impozabil, iar reluarea din alte motive (fuziune, distribuire, schimbare de destinație) ar fi scutită.
- Se omite complet venitul din reluare la calculul rezultatului fiscal, tratând operațiunea ca "pur contabilă", fără vreun impact fiscal.
- Se impozitează integral reluarea unei ajustări de creanță care fusese dedusă doar parțial (30%), în loc să se impoziteze doar partea corespunzătoare deducerii acordate.
- Se pierde legătura dintre constituire și reluare atunci când cele două au loc în exerciții financiare diferite, mai ales dacă evidența nu a păstrat mențiunea că provizionul fusese dedus.
Ce face iConta.eu
core/provizioane.py generează corect nota contabilă de reluare pentru fiecare tip de provizion (15xx = 7812, prin nota_provizion), dar nu recalculează automat, la momentul reluării, dacă provizionul respectiv fusese dedus la constituire — flagul deductibil nu e propagat de la constituire la reluare. Responsabilitatea de a identifica provizioanele deduse anterior și de a include venitul din reluarea lor în rezultatul fiscal, conform art. 26 alin. (5), rămâne a utilizatorului aplicației.