Cum se determină valoarea realizabilă netă a stocurilor
Stocurile nu rămân întotdeauna în bilanț la costul lor de achiziție sau de producție. Dacă, la data inventarierii, valoarea lor de piață scade sub cost — marfă demodată, deteriorată, cu mișcare lentă — reglementările contabile obligă la reflectarea acestei pierderi de valoare, prin ajustări pentru depreciere.
Temeiul legal
„88. - (1) Activele de natura stocurilor se evaluează la cost, mai puțin ajustările pentru depreciere constatate. Ajustări pentru depreciere se constată inclusiv pentru stocurile fără mișcare. În cazul în care valoarea contabilă a stocurilor este mai mare decât valoarea de inventar, valoarea stocurilor se diminuează până la valoarea realizabilă netă, prin constituirea unei ajustări pentru depreciere." — OMFP nr. 1802/2014, Reglementări contabile, pct. 88 alin. (1) (sursă: anaf_surse/omfp_1802_2014_reglementari_consolidat.txt)
Mecanismul de aplicare, potrivit textului și principiilor generale de evaluare de la inventariere:
- Stocurile se evaluează, ca regulă, la cost (de achiziție sau de producție), dar acesta nu este valoarea finală dacă, la inventariere, valoarea de inventar (practic, valoarea realizabilă netă — prețul de vânzare estimat, minus costurile estimate de finalizare și de vânzare) este mai mică.
- Când valoarea contabilă (costul) depășește valoarea de inventar, diferența se reflectă printr-o ajustare pentru depreciere (contul 397/391, după caz), nu prin diminuarea directă a costului istoric înregistrat — costul de achiziție rămâne evidența „brută", iar ajustarea corectează valoarea netă prezentată în bilanț.
- Regula se aplică inclusiv stocurilor fără mișcare — deci simplul fapt că un produs nu s-a mai vândut de mult timp este el însuși un indiciu care impune verificarea și, dacă e cazul, constituirea unei ajustări, chiar dacă starea fizică a produsului nu s-a deteriorat.
- Verificarea se face cu ocazia inventarierii anuale (sau ori de câte ori există indicii de depreciere), în baza principiului prudenței, care cere reflectarea tuturor pierderilor de valoare cunoscute la data bilanțului.
Ce se greșește în practică
- Se constituie ajustări pentru depreciere doar pentru stocurile vizibil deteriorate fizic, ignorând stocurile fără mișcare (produse valide fizic, dar nevandabile la preț bun), deși pct. 88 alin. (1) le include explicit.
- Se diminuează direct costul de achiziție al stocului în evidență, în loc de constituirea unei ajustări pentru depreciere separate — o eroare de tehnică contabilă care denaturează atât valoarea brută, cât și istoricul de cost al stocului.
- Se omite reluarea ajustării la venituri atunci când motivele care au condus la constituirea ei nu mai sunt valabile (de exemplu, marfa se vinde ulterior la un preț mai bun decât cel estimat la inventariere).
Ce face iConta.eu
La data acestui ghid, iConta.eu gestionează evidența stocurilor (intrări, ieșiri, costuri de achiziție, rezultatele inventarierii — plusuri și lipsuri constatate), dar nu calculează automat valoarea realizabilă netă și nu constituie automat ajustări pentru depreciere a stocurilor — stabilirea valorii de inventar și decizia de a constitui o ajustare rămân o evaluare manuală a contabilului, pe baza documentelor și a judecății profesionale cerute de pct. 88.