Gestiune cantitativă sau global-valorică la un restaurant?
Un restaurant are, de regulă, exact profilul pentru care legea permite metoda prețului cu amănuntul: meniu numeros, mișcare rapidă a materiilor prime/preparatelor, marje relativ similare pe categorii. Dar nu e singura opțiune posibilă — un restaurant poate ține la fel de legal evidența cantitativ-valorică, pe cost mediu ponderat, dacă preferă să urmărească fiecare produs individual.
Temeiul legal
"286. - (1) În funcție de specificul activității, pentru determinarea costului pot fi folosite, de asemenea, metoda costului standard, în activitatea de producție sau metoda prețului cu amănuntul, în comerțul cu amănuntul."
"(8) În comerțul cu amănuntul poate fi utilizată metoda prețului cu amănuntul, pentru a determina costul stocurilor de articole numeroase și cu mișcare rapidă, care au marje similare și pentru care nu este practic să se folosească altă metodă. În această situație, costul bunurilor vândute se calculează prin deducerea valorii marjei brute din prețul de vânzare al stocurilor. Orice modificare a prețului de vânzare presupune recalcularea marjei brute."
— sursă:
anaf_surse/omfp_1802_2014_reglementari_consolidat.txt, pct. 286 alin. (1) și (8)."96. - (1) Costul stocurilor din aceeași categorie și al tuturor elementelor fungibile se calculează prin aplicarea uneia din următoarele metode: a) metoda costului mediu ponderat - CMP; b) metoda primul intrat-primul ieșit - FIFO; c) metoda ultimul intrat-primul ieșit - LIFO. (2) Metoda «costului mediu ponderat» (CMP) presupune calcularea costului fiecărui element pe baza mediei ponderate a costurilor elementelor similare aflate în stoc la începutul perioadei și a costului elementelor similare produse sau cumpărate în timpul perioadei."
— sursă:
anaf_surse/omfp_1802_2014_reglementari_consolidat.txt, pct. 96 alin. (1)-(2).
Diferența practică pentru un restaurant
La global-valoric, restaurantul nu urmărește costul fiecărui fel de mâncare separat, ci ține mărfurile/materiile la valoare de vânzare cu amănuntul, cu adaosul în 378 și TVA neexigibilă în 4428, descărcate lunar printr-un coeficient de repartizare K. Avantaj: mai puțină administrare pe rețete individuale. Dezavantaj: coeficientul K e o medie — nu spune cât a costat exact un anumit fel de mâncare vândut.
La cantitativ-valoric (CMP), fiecare produs/materie primă are propria fișă de magazie, cu cost mediu ponderat recalculat după fiecare intrare. Avantaj: cost real, urmăribil, per produs — util pentru calcul de rentabilitate pe fel de mâncare. Dezavantaj: cere evidență mai detaliată, mai ales dacă rețetele au multe ingrediente.
Ce se greșește în practică
- Se alege global-valoric doar pentru „mai puține înregistrări”, fără să se ia în calcul că informația de cost per preparat se pierde.
- Se ține evidență cantitativ-valorică pe materii prime, dar se raportează vânzările ca la global-valoric (cu adaos și 378/4428), amestecând cele două logici.
- Se schimbă metoda în cursul anului fără nicio justificare, ceea ce rupe continuitatea calculelor (coeficientul K cumulat de la 1 ianuarie, la global-valoric, sau costul mediu ponderat recalculat continuu, la CMP).
- Se presupune că restaurantul, servind mâncare la o singură cotă de TVA, nu are niciodată produse la altă cotă — de fapt băuturile alcoolice sau vânzările la pachet pot avea cotă diferită de cea aplicată mesei servite.
Ce face iConta.eu
Cele două module sunt separate și alese explicit. La global-valoric, nir_gv calculează costul, adaosul și TVA la fiecare recepție, iar descarcare_gv/descarca_luna descarcă lunar costul mărfii vândute (607), adaosul (378) și TVA neexigibilă (4428) folosind coeficientul K calculat din rulaje cumulate de la 1 ianuarie. La cantitativ-valoric (core/stocuri_cv.py), fiecare articol are o fișă de magazie proprie, cu costul mediu ponderat recalculat după fiecare intrare (fisa_magazie), iar ieșirea se înregistrează direct 607=371 la valoarea CMP × cantitate — fără conturile 378/4428 și fără coeficient de repartizare.
Dacă restaurantul optează pentru global-valoric, trebuie știut că TVA-ul descărcat lunar din 4428 e o aproximare calculată dintr-o cotă medie ponderată a stocului cumulat, nu din mixul real de cote al bonurilor emise în lună — un cost suplimentar de verificare pe care evidența cantitativ-valorică, neavând deloc contul 4428, nu îl are.