Care este diferența dintre gestiunea cantitativ-valorică și global-valorică
Alegerea metodei de evidență a stocurilor nu e doar o preferință de organizare internă — reglementările contabile definesc explicit cele două variante și limitează unde se poate folosi fiecare.
Ce spun reglementările contabile
„Contabilitatea stocurilor se ține cantitativ și valoric sau numai valoric prin folosirea inventarului permanent sau a inventarului intermitent." — OMFP 1802/2014 (reglementări contabile), pct. 289 (sursă: anaf_surse/omfp_1802_2014_reglementari_consolidat.txt)
Textul stabilește direct cele două axe ale alegerii: (1) evidența poate fi cantitativă și valorică, sau doar valorică; (2) evidența se poate ține prin inventar permanent sau prin inventar intermitent. Gestiunea cantitativ-valorică și cea global-valorică sunt, în esență, cele două variante de pe prima axă.
Gestiunea cantitativ-valorică
„În condițiile folosirii inventarului permanent, în contabilitate se înregistrează toate operațiunile de intrare și ieșire, ceea ce permite stabilirea și cunoașterea în orice moment a stocurilor, atât cantitativ, cât și valoric." — OMFP 1802/2014 (reglementări contabile), pct. 290 (sursă: anaf_surse/omfp_1802_2014_reglementari_consolidat.txt)
Fiecare intrare și fiecare ieșire de marfă/produs se înregistrează separat, pe cantitate și valoare, ceea ce permite să se știe oricând stocul exact, pe fiecare sortiment. E metoda tipică pentru firme cu gamă de produse gestionabilă individual (angro, producție, distribuție cu SKU-uri clare).
Gestiunea global-valorică
„În comerțul cu amănuntul poate fi utilizată metoda prețului cu amănuntul, pentru a determina costul stocurilor de articole numeroase și cu mișcare rapidă, care au marje similare și pentru care nu este practic să se folosească altă metodă. În această situație, costul bunurilor vândute se calculează prin deducerea valorii marjei brute din prețul de vânzare al stocurilor." — OMFP 1802/2014 (reglementări contabile), pct. 286 alin. (8) (sursă: anaf_surse/omfp_1802_2014_reglementari_consolidat.txt)
Metoda global-valorică (metoda prețului cu amănuntul) e gândită exact pentru situația opusă: multe articole diferite, mișcare rapidă, marje similare, unde urmărirea cantitativă a fiecărui produs în parte nu e practică — de exemplu un magazin cu mii de referințe. Se urmărește doar valoarea totală a stocului, la preț de vânzare, iar costul se determină scăzând marja brută.
Interacțiunea cu inventarul intermitent
„Inventarul intermitent nu se utilizează în comerțul cu amănuntul în situația în care se aplică metoda global-valorică." — OMFP 1802/2014 (reglementări contabile), pct. 291 alin. (5) (sursă: anaf_surse/omfp_1802_2014_reglementari_consolidat.txt)
Există o restricție explicită: cele două metode simplificate (global-valorică și inventar intermitent) nu se combină — dacă se aplică metoda global-valorică, evidența nu poate fi ținută prin inventar intermitent.
Ce se greșește în practică
- Se alege gestiunea global-valorică pentru un sortiment redus de produse cu marje diferite, doar din comoditate — metoda e gândită pentru articole numeroase, cu mișcare rapidă și marje similare, nu ca soluție universală de simplificare.
- Se combină metoda global-valorică cu inventarul intermitent, deși reglementările interzic expres această combinație.
- Se schimbă metoda de la un exercițiu la altul fără o justificare de fond — orice modificare a metodei aplicate elementelor similare de stocuri trebuie motivată și prezentată în notele explicative, cu efectele ei asupra rezultatului.