Greșeli care duc la pierderea regimului micro din primul an
O firmă nou-înființată poate opta pentru impozitul pe veniturile microîntreprinderilor chiar din primul an fiscal — dar opțiunea e condiționată, iar una dintre condiții are un termen strict, ușor de ratat în graba primelor luni de activitate.
Temeiul legal
„O persoană juridică română care este nou-înființată poate opta să plătească impozit pe veniturile microîntreprinderilor începând cu primul an fiscal, dacă condițiile prevăzute la art. 47 alin. (1) lit. d) și h) sunt îndeplinite la data înregistrării în registrul comerțului, iar cea prevăzută la lit. g) în termen de 90 de zile inclusiv de la data înregistrării persoanei juridice respective. În cazul în care, în acest termen, nu se îndeplinește condiția de la art. 47 alin. (1) lit. g), microîntreprinderea datorează impozit pe profit începând cu trimestrul următor celui în care expiră perioada de 90 de zile." — Legea nr. 227/2015 (Codul fiscal), art. 48 alin. (3) (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
Ce condiții trebuie urmărite concret, ca firma să nu piardă regimul chiar din primul an:
- La data înregistrării la Registrul Comerțului trebuie deja îndeplinite: capitalul social deținut de altcineva decât statul/UAT-uri (art. 47 alin. (1) lit. d)) și cerința ca asociații care dețin peste 25% din firmă să aibă doar această firmă înscrisă la regimul micro (art. 47 alin. (1) lit. h)) — acestea nu au termen de grație, trebuie respectate chiar din prima zi.
- În termen de 90 de zile de la înregistrare, firma trebuie să îndeplinească și condiția de a avea cel puțin un salariat (art. 47 alin. (1) lit. g)) — aceasta e condiția cu adevărat sensibilă la primul an, pentru că multe firme nou-înființate încep activitatea fără angajați, mizând pe colaboratori sau pe activitatea asociatului unic.
- Dacă termenul de 90 de zile trece fără ca firma să aibă un salariat, consecința nu e doar o penalizare formală: firma datorează impozit pe profit, nu impozit pe veniturile microîntreprinderilor, începând cu trimestrul următor expirării celor 90 de zile — o schimbare de regim fiscal cu efecte directe asupra calculului de impozit pentru restul anului.
- Condiția de salariat se consideră îndeplinită și cu normă parțială însumată la normă întreagă, sau printr-un contract de administrare/mandat remunerat la cel puțin salariul minim brut pe țară (art. 51 alin. (4)) — nu e obligatoriu un contract de muncă „clasic" cu normă întreagă.
Ce se greșește în practică
- Se presupune că regimul micro se aplică automat de la înființare, fără urmărirea explicită a termenului de 90 de zile pentru angajarea unui salariat — firma descoperă abia la prima declarație că a picat, retroactiv, pe impozit pe profit.
- Se angajează un salariat cu câteva zile peste termenul de 90 de zile, considerând că „măcar în același trimestru" e suficient — legea leagă schimbarea de regim de trimestrul următor expirării celor 90 de zile, nu de trimestrul angajării.
- Se ignoră condiția de la lit. h) (asociații cu peste 25% să aibă o singură firmă la regim micro) la momentul înființării, mai ales când aceiași asociați majoritari mai dețin și alte firme mici — condiția asta nu are termen de grație, se verifică chiar de la înregistrare.
Ce face iConta.eu
La data acestui ghid, iConta.eu nu urmărește automat termenul de 90 de zile de la înființarea firmei pentru condiția de salariat, necesară păstrării regimului micro din primul an — verificarea condițiilor de eligibilitate la microîntreprindere rămâne o responsabilitate a contabilului, la fiecare firmă nou-înregistrată.