Impactul e-Factura asupra firmelor din HoReCa 2026
Firmele din HoReCa au o particularitate față de alte sectoare: majoritatea vânzărilor lor merg către consumatori finali, prin bon fiscal, nu prin factură. Obligația e-Factura le privește însă în măsura în care emit facturi — inclusiv la cererea clientului sau pentru clienți persoane juridice (evenimente, cazare corporate, catering) — și înțelegerea corectă a limitei dintre bon fiscal și factură electronică e esențială ca să nu se dubleze sau să se omită raportări.
Temeiul legal
„(1) În relația comercială B2B, între persoane impozabile stabilite în România conform art. 266 alin. (2) din Legea nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare, emitentul facturii electronice are obligația de transmitere a acesteia către destinatar utilizând sistemul național privind factura electronică RO e-Factura, cu respectarea prevederilor art. 4 alin. (1). Fac excepție facturile simplificate emise conform art. 319 alin. (12) din Legea nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare." — Legea 296/2023, art. LXV, Secțiunea a 3-a, Capitolul IV, pct. 4 (modifică art. 10 alin. (1) din OUG 120/2021), în forma aplicabilă de la 1 iulie 2024 (sursă: anaf_surse/legea_296_2023_masuri_fiscal_bugetare_asigurarea_sustenabilitatii.txt)
Notă onestă: sursele consultate în anaf_surse/ conțin regimul general al facturării electronice, dar nu am găsit un act normativ dedicat exclusiv sectorului HoReCa. Regulile generale relevante pentru HoReCa sunt:
- Bonul fiscal rămâne documentul standard pentru vânzarea către persoana fizică prin casa de marcat — e-Factura nu înlocuiește obligația de emitere a bonului fiscal la momentul vânzării.
- Când HoReCa emite factură (persoană juridică, la cerere, pentru cazare/evenimente), aceasta intră sub regimul general al facturării electronice obligatorii B2B/B2G aplicabil în România, prin sistemul RO e-Factura.
- SAF-T (D406) e o obligație distinctă de raportare periodică, care se extinde pe categorii de contribuabili (mari, mijlocii, mici) conform calendarului stabilit prin OPANAF 1783/2021 și actele lui de modificare, indiferent de domeniul de activitate.
Ce se greșește în practică
- Se presupune că un bon fiscal emis prin AMEF trebuie transformat automat în factură electronică — cele două documente au regimuri diferite; bonul fiscal nu devine factură decât dacă se solicită explicit emiterea unei facturi pe baza lui.
- Se ignoră obligația de facturare electronică pentru facturile emise ocazional către firme (de exemplu, facturarea unui eveniment corporate), tratându-le ca pe restul vânzărilor cu amănuntul.
- Se confundă termenele SAF-T (D406) cu cele de e-Factura — sunt obligații separate, cu calendare și praguri de aplicare diferite.
Ce face iConta.eu
La data acestui ghid, nu am identificat în cod, prin cercetare directă, un modul specific etichetat pentru sectorul HoReCa. Am găsit însă module generale relevante pentru orice firmă care emite facturi și declarații: core/efactura_send.py, core/efactura_trimitere.py și core/efactura_import.py (trimiterea și importul facturilor electronice prin SPV) și core/d406.py (generarea declarației SAF-T). Aceste module se aplică oricărei firme, inclusiv din HoReCa, în măsura în care emite facturi — dar aplicația nu are o logică separată pentru particularitățile HoReCa (bon fiscal vs. factură, gestiune de restaurant, bacșiș). Pentru bacșiș există modulul core/bacsis.py, cu evidența contabilă generală aferentă. Regimul concret aplicabil unei firme HoReCa rămâne responsabilitatea contabilului.