Înființare firmă nouă și medicina muncii
Din momentul în care o firmă nou-înființată angajează primul salariat, ia naștere și obligația de medicina muncii — legea nu permite angajarea unei persoane fără un examen medical prealabil care să confirme compatibilitatea cu sarcina de muncă.
Temeiul legal
„În vederea asigurării condițiilor de securitate și sănătate în muncă și pentru prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale, angajatorii au următoarele obligații: [...] j) să angajeze numai persoane care, în urma examenului medical și, după caz, a testării psihologice a aptitudinilor, corespund sarcinii de muncă pe care urmează să o execute și să asigure controlul medical periodic și, după caz, controlul psihologic periodic, ulterior angajării." — Legea nr. 319/2006, art. 13 lit. j) (sursă: anaf_surse/legea_319_2006_consolidat.txt)
Ce rezultă pentru o firmă nou-înființată:
- Obligația nu depinde de mărimea firmei sau de domeniul de activitate — se aplică oricărui angajator, din momentul primei angajări, indiferent dacă firma are un singur salariat sau o sută.
- Sunt două obligații distincte, ambele în sarcina angajatorului: examenul medical la angajare (înainte de începerea efectivă a activității) și controlul medical periodic, ulterior, pe toată durata contractului.
- Testarea psihologică a aptitudinilor se cere „după caz" — nu pentru orice post, ci pentru cele unde legislația specifică o impune (de regulă posturi cu risc sau responsabilitate ridicată).
- Costul examenelor și controalelor medicale de medicina muncii cade, potrivit principiilor generale ale legii, în sarcina angajatorului, nu a salariatului.
Ce se greșește în practică
- Se angajează personal și se „regularizează" ulterior fișa de aptitudine, considerând examenul medical o formalitate care poate aștepta — legea cere ca angajarea să se facă numai pe baza unui examen medical care confirmă compatibilitatea cu postul, nu ulterior.
- Se face doar examenul de la angajare și se omite controlul medical periodic ulterior, deși art. 13 lit. j) impune ambele, ca obligații continue, nu punctuale.
- Se presupune că obligația de medicina muncii revine unui furnizor extern (cabinetul de medicina muncii) și nu angajatorului — răspunderea legală pentru respectarea acestei obligații rămâne a angajatorului, indiferent cine prestează efectiv serviciul medical.
Ce face iConta.eu
iConta.eu nu gestionează, la data acestui ghid, fișele de aptitudine sau calendarul controalelor medicale periodice ale salariaților — aplicația administrează stabilirea contractelor de muncă și statele de plată, dar obligația de medicina muncii de la art. 13 lit. j) din Legea nr. 319/2006 rămâne un proces separat, urmărit de angajator (de regulă prin contract cu un cabinet de medicina muncii), în afara aplicației.