Cum se înregistrează diferențele de curs la stocuri
Răspunsul scurt: nu se înregistrează, pentru că nu există. Stocul e un element nemonetar — se înregistrează o singură dată, la cursul din data recepției, și rămâne acolo. Ce se înregistrează în schimb, separat, e diferența de curs de pe datoria față de furnizor, dacă marfa n-a fost plătită integral la recepție.
Temeiul legal
„315. - (1) Prin elemente monetare se înțelege disponibilitățile bănești și activele/datoriile de primit/de plătit în sume fixe sau determinabile. [...] (3) Caracteristica esențială a unui element nemonetar este absența unui drept de a primi (sau a unei obligații de a furniza) un număr fix sau determinabil de unități monetare. Exemplele includ: sumele plătite în avans pentru bunuri și servicii; imobilizări necorporale; stocuri; imobilizări corporale; și provizioanele care urmează a fi decontate prin furnizarea unui activ nemonetar." — OMFP 1802/2014, pct. 315 alin. (1) și (3) (sursă: anaf_surse/omfp_1802_2014_reglementari_consolidat.txt)
Practic, o achiziție de marfă în valută se înregistrează în doi pași distincți, niciunul dintre ei nefiind o „diferență de curs a stocului":
- La recepție: marfa intră la valoarea în lei calculată la cursul BNR din data operațiunii (pct. 319) — % 371 = 401, la acel curs, o singură dată.
- La decontarea datoriei (plata furnizorului): dacă între recepție și plată cursul BNR a variat, apare o diferență — dar ea se înregistrează pe datorie (401), nu pe stoc (371): 401 = 5124 + 665 (dacă a crescut cursul, pierdere) sau 401 + 765 = 5124 (dacă a scăzut cursul, câștig).
- La reevaluarea lunară, dacă datoria rămâne nedecontată la finalul lunii: se ajustează soldul contului 401 la cursul BNR din ultima zi bancară a lunii, cu diferența în 665/765 — tot fără să atingă stocul.
- Stocul rămâne, în toate aceste cazuri, la valoarea fixată la recepție, până la vânzare sau consum.
Ce se greșește în practică
- Se caută în mod repetat o „notă de diferență de curs pe stoc" care, contabil, nu are cum să existe — confuzie cu diferența de curs de pe datoria aferentă.
- Se modifică manual costul de achiziție al stocului la fiecare închidere de lună, „ca să corespundă cursului curent" — practică incorectă, care denaturează costul de ieșire din gestiune.
- Se omite complet înregistrarea diferenței de curs reale, de pe datoria față de furnizor, tocmai pentru că atenția se concentrează greșit pe stoc.
Ce face iConta.eu
Funcționalitatea de diferențe de curs valutar (core/diferente_curs.py) respinge explicit tipul „stoc": funcția care calculează diferența acceptă doar creanta, disponibil sau datorie. Aplicația nu generează, deci, nicio notă de diferență de curs pe conturile de stoc — corect, conform regulii de mai sus. Ce automatizează F041 este diferența de curs pe datoria față de furnizorul mărfii (cont 401), prin ecranele „Operațiuni speciale" → decontare sau reevaluare valutară; înregistrarea inițială a stocului la cursul de recepție se face separat, din ecranul de facturare/achiziții.