Micro la firmele care externalizează salarizarea
Răspunsul depinde de ce anume se externalizează. Dacă firma micro externalizează doar serviciul de salarizare, adică statul de plată, D112 sau registrul salariaților, condiția de salariat nu este afectată. Contractele de muncă rămân încheiate de firmă. Dacă firma externalizează forța de muncă și lucrează cu oameni angajați de altcineva, acești oameni nu îi pot susține regimul micro.
Ce verifică legea
Codul fiscal art. 47 alin. (1) lit. g) cere ca microîntreprinderea să aibă „cel puțin un salariat”. Art. 51 alin. (4) definește salariatul ca „persoana angajată cu contract individual de muncă cu normă întreagă, potrivit Legii nr. 53/2003 - Codul muncii”. Sunt admise și două echivalențe: contractele cu timp parțial care însumează o normă întreagă (lit. a)) și contractele de administrare sau mandat remunerate cel puțin la nivelul salariului minim brut pe țară (lit. b)).
Criteriul decisiv este deci cine este angajatorul din contract, nu cine calculează salariul.
Cazul 1: salarizarea procesată de un prestator
Firma micro încheie contractul individual de muncă și plătește salariul. Un cabinet contabil sau o firmă de payroll întocmește statele, declarațiile și transmiterile. Angajatorul rămâne firma micro, iar condiția de la art. 47 alin. (1) lit. g) este îndeplinită. Obligațiile declarative rămân ale firmei, chiar dacă sunt executate de prestator.
Cazul 2: personal pus la dispoziție de un agent de muncă temporară
Codul muncii prevede că, în munca prin agent de muncă temporară, contractul de muncă temporară „se încheie în scris între agentul de muncă temporară şi salariatul temporar”. Firma utilizatoare nu are contract individual de muncă cu acea persoană. Salariatul temporar nu este deci salariatul firmei micro în sensul art. 51 alin. (4). Condiția de salariat trebuie îndeplinită separat, printr-un contract propriu.
Cazul 3: colaboratori pe contract de prestări servicii
Un PFA sau o altă firmă care prestează servicii pe bază de factură nu are un contract individual de muncă cu firma micro. Astfel de colaboratori nu intră în niciuna dintre situațiile de la art. 51 alin. (4).
Exemplu
Un SRL micro de construcții are un singur angajat propriu cu normă întreagă și folosește sezonier trei muncitori puși la dispoziție de un agent de muncă temporară. În august, angajatul propriu demisionează. Muncitorii temporari nu salvează condiția.
Potrivit Codului fiscal art. 52 alin. (3), firma are 30 de zile de la încetarea raportului de muncă pentru a angaja un nou salariat, cu contract pe durată nedeterminată sau determinată de cel puțin 12 luni. Altfel, datorează impozit pe profit începând cu trimestrul următor celui în care a încetat raportul de muncă, adică din trimestrul IV.
Pași pentru contabil
- Verifică în contractele de muncă cine este angajatorul: firma micro sau agentul ori prestatorul.
- Nu număra la condiția de salariat persoanele puse la dispoziție sau colaboratorii pe factură.
- Păstrează cel puțin un contract propriu cu normă întreagă, contracte part-time care însumează o normă sau un mandat remunerat la nivelul salariului minim.
- La plecarea unicului salariat propriu, urmărește termenul de 30 de zile de la art. 52 alin. (3).
De reținut
- Externalizarea procesării salariilor nu afectează regimul micro, deoarece angajatorul rămâne firma.
- Salariații unui agent de muncă temporară și colaboratorii pe factură nu sunt salariații firmei micro (Codul fiscal art. 51 alin. (4)).
- Condiția se verifică pe contractele încheiate de firma însăși.