Nerezident fără certificat de rezidență fiscală la plată: ce cotă reții și cum se recuperează diferența
Dacă nerezidentul nu îți dă certificatul de rezidență fiscală până la data plății, reții impozitul la cota din Codul fiscal, nu la cota din convenție. Certificatul poate veni și mai târziu. Atunci aplici convenția retroactiv, în termenul de prescripție, iar diferența reținută în plus i se restituie nerezidentului.
Regula de la data plății
Codul fiscal art. 230 alin. (1): cota aplicată unui rezident dintr-un stat cu convenție nu poate depăși cota din convenție; se aplică cota mai favorabilă.
Art. 230 alin. (2) condiționează aplicarea convenției: nerezidentul „are obligația de a prezenta plătitorului de venit, în momentul plății venitului, certificatul de rezidență fiscală”. Certificatul se prezintă în original sau copie legalizată, cu traducere autorizată. Certificatul emis electronic de autoritatea străină este considerat original. „Dacă certificatul de rezidență fiscală [...] nu se prezintă în acest termen, se aplică prevederile prezentului titlu.”
Fără certificat, se aplică deci cotele de la art. 224 alin. (4): de regulă 16%, iar 50% pentru veniturile de la lit. c), plătite într-un stat fără instrument de schimb de informații, ca urmare a unor tranzacții artificiale.
Certificatul prezentat ulterior
Tot art. 230 alin. (2): la prezentarea certificatului „se aplică prevederile convenției [...] și se face regularizarea impozitului în cadrul termenului legal de prescripție”. Certificatul trebuie să ateste rezidența pentru toată perioada în care s-au realizat veniturile. Un certificat prezentat în cursul anului este valabil și în primele 60 de zile ale anului următor, dacă nu se schimbă condițiile de rezidență.
Art. 230 alin. (4): impozitul reținut peste cota din convenție „se restituie potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală”. HG 1/2016, pct. 19 alin. (8) din normele la Titlul VI, face plătitorul răspunzător pentru primirea certificatului și aplicarea convenției.
Cum se restituie
Codul de procedură fiscală art. 170: - alin. (1): restituirea o face plătitorul, la cererea contribuabilului, în termenul de prescripție de la art. 219, adică 5 ani de la 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul; - alin. (2): plătitorul regularizează suma restituită cu obligațiile de același tip din perioada restituirii, prin declarația de regularizare/cerere de restituire (formularul 110); - alin. (3): pentru nerezidenții care depun certificatul ulterior, restituirea se face chiar dacă perioada a fost verificată printr-o inspecție fiscală; - alin. (4): plătitorul nu depune declarație rectificativă; - alin. (6): plătitorul corectează declarațiile informative, de exemplu D207.
Exemplu
În martie 2026, o firmă plătește redevențe de 100.000 lei unei societăți dintr-un stat cu convenție. Presupunem că convenția prevede 10%. Certificatul lipsește la plată, așa că firma reține 16%, adică 16.000 lei, și îi virează până pe 25 aprilie.
În iulie 2026 primește certificatul, care acoperă și luna martie. Diferența este 16.000 − 10.000 = 6.000 lei. - Firma restituie 6.000 lei societății nerezidente. - În D110 pentru iulie, la codul impozitului pe redevențe al nerezidenților, trece suma datorată în iulie și suma restituită. Dacă restituirea depășește impozitul datorat în iulie, diferența se cere de la buget. - Corectează D207 pentru 2026.
De reținut
- Fără certificat la data plății, reții la cota din Codul fiscal (art. 230 alin. (2), art. 224 alin. (4)).
- Certificatul adus ulterior permite regularizarea în termenul de prescripție de 5 ani.
- Diferența o restituie plătitorul și o regularizează prin formularul 110, fără rectificativă (Codul de procedură fiscală art. 170).
- Certificatul trebuie să acopere perioada în care s-a plătit venitul.