Cum se plătesc salariile restante și cum se declară
Salariile restante rămân o datorie a angajatorului mult timp după scadența lor inițială — dreptul salariatului de a le cere în instanță se prescrie abia după 3 ani, iar din perspectivă fiscală, plata lor ulterioară trebuie reflectată corect în declarația privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale.
Temeiul legal
„Articolul 166 (1) Dreptul la acţiune cu privire la drepturile salariale, precum şi cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligaţiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate. (2) Termenul de prescripţie prevăzut la alin. (1) este întrerupt în cazul în care intervine o recunoaştere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale sau derivând din plata salariului." — Legea 53/2003 (Codul muncii), art. 166 alin. (1), (2) (sursă: anaf_surse/legea_53_2003_codul_muncii.txt)
Ce rezultă de aici pentru gestionarea salariilor restante:
- Angajatorul rămâne obligat la plata salariilor restante timp de 3 ani de la data la care erau datorate — abia după acest termen se prescrie dreptul salariatului de a le cere în instanță.
- Orice recunoaștere din partea angajatorului a datoriei salariale (inclusiv o plată parțială) întrerupe termenul de prescripție, care începe să curgă din nou — deci o plată parțială a restanțelor nu „stinge" restul datoriei din punct de vedere al termenului legal.
- Reținerile din salariu, chiar și pentru recuperarea unor datorii ale salariatului către angajator, nu pot depăși jumătate din salariul net lunar cumulat — o limită care rămâne relevantă și atunci când se lichidează concomitent salarii restante și eventuale rețineri.
Ce se greșește în practică
- Se presupune că o restanță salarială „veche" de peste un an nu mai poate fi cerută de salariat — termenul legal e de 3 ani, nu de un an, iar orice recunoaștere a datoriei îl întrerupe și îl repornește.
- Se plătesc salariile restante fără a le reflecta corect, pe perioada la care se referă, în declarația D112 — obligațiile de contribuții sociale și impozit se raportează pentru perioada în care venitul era datorat, nu doar pentru luna în care s-a făcut efectiv plata.
- Se ignoră regula limitării reținerilor cumulate la jumătate din salariul net atunci când se compensează simultan o restanță cu o rețin ere din alt motiv (de exemplu, un avans nerestituit).
Ce face iConta.eu
iConta.eu generează declarația D112 pe baza datelor de salarizare și pontaj introduse pentru fiecare salariat, inclusiv indemnizațiile și concediile medicale relevante pentru calculul contribuțiilor. Aplicația nu automatizează identificarea și recalcularea salariilor restante sau raportarea retroactivă a acestora pe perioadele la care se referă — corectarea și raportarea salariilor restante, cu eventualele declarații rectificative aferente, rămân, la acest moment, o operațiune condusă manual de contabil.