Raportarea anuală către ANAF: ce se depune
Inventarierea anuală obligatorie și „raportarea anuală către ANAF" sunt lucruri diferite, deși se leagă între ele. Inventarierea e o operațiune internă, ale cărei rezultate rămân în evidența proprie a firmei (procese-verbale, registrul-inventar); ceea ce se depune efectiv la ANAF sunt situațiile financiare anuale, care încorporează indirect efectele inventarierii, fără s-o „raporteze" pe ea ca atare.
Temeiul legal
„Situațiile financiare anuale și, după caz, situațiile financiare anuale consolidate se depun la Agenția Națională de Administrare Fiscală, în conformitate cu prevederile legale în vigoare." — Legea contabilității nr. 82/1991 (republicată), art. 35 alin. (1) (sursă: anaf_surse/legea_82_1991_consolidat.txt)
- Documentele oficiale de prezentare a activității economico-financiare sunt situațiile financiare anuale (art. 9 alin. (1) din Legea 82/1991) — acestea, nu rezultatele brute ale inventarierii, sunt cele care se depun la ANAF.
- Termenul de depunere (art. 36 alin. (1)): 31 mai inclusiv al exercițiului financiar următor pentru societățile reglementate de Legea 31/1990, companiile/societățile naționale, regiile autonome și institutele naționale de cercetare-dezvoltare; 30 aprilie inclusiv pentru celelalte persoane juridice.
- Inventarierea generală anuală e, separat, o obligație de sine stătătoare (Legea 82/1991, art. 7 alin. (1)) — rezultatul ei (plusuri, minusuri, ajustări) trebuie înregistrat în contabilitate (art. 7 alin. (3)) înainte de închiderea exercițiului, tocmai pentru ca situațiile financiare depuse la ANAF să reflecte realitatea constatată la inventariere.
- Documentele proprii ale inventarierii — declarația gestionarului, listele de inventariere, procesul-verbal al comisiei, Registrul-inventar (cod 14-1-2) — rămân documente interne, păstrate în arhiva firmei; ele nu se transmit, ca fișiere separate, către ANAF.
Ce se greșește în practică
- Se crede că „raportarea anuală către ANAF" înseamnă transmiterea procesului-verbal de inventariere sau a Registrului-inventar — aceste documente rămân interne; ceea ce ajunge la ANAF sunt situațiile financiare anuale, care încorporează efectul inventarierii doar prin soldurile contabile rezultate.
- Se face inventarierea după închiderea și depunerea situațiilor financiare, în loc de înainte — ordinea corectă e ca rezultatele inventarierii să fie înregistrate contabil înainte de întocmirea situațiilor financiare ale exercițiului, ca acestea să reflecte realitatea constatată.
- Se confundă termenul de depunere a situațiilor financiare (30 aprilie/31 mai, după caz) cu alte termene fiscale anuale (de exemplu declarația de impozit pe profit) — sunt obligații distincte, cu regim propriu.
Ce face iConta.eu
Ecranul de inventariere anuală al iConta.eu înregistrează contabil rezultatele constatate — plusuri, minusuri, casări de mijloace fixe — astfel încât evidența contabilă să reflecte situația reală înainte de închiderea exercițiului financiar. Aplicația nu depune ea însăși situațiile financiare anuale la ANAF și nu transmite documentele proprii ale inventarierii (proces-verbal, declarația gestionarului) către autoritatea fiscală — acestea rămân documente interne, păstrate de firmă. Depunerea propriu-zisă a situațiilor financiare anuale, conform art. 35-36 din Legea 82/1991, e un proces separat de inventariere, în care iConta contribuie prin faptul că balanța din care pornesc situațiile financiare include deja efectele notelor de inventariere înregistrate.