SAF-T (D406) la firma aflată în insolvență
Deschiderea procedurii de insolvență nu suspendă obligația de depunere a fișierului standard de control fiscal (SAF-T, declarația informativă D406). Confuzia vine din faptul că unele profesii/entități chiar sunt scutite de SAF-T — dar firma obișnuită aflată în insolvență nu e printre ele.
Cine e efectiv scutit de SAF-T
Lista contribuabililor care NU au obligația de depunere a SAF-T este închisă, stabilită prin OPANAF nr. 1.783/2021: persoanele fizice autorizate (PFA), întreprinderile individuale (II), întreprinderile familiale (IF), persoanele fizice care desfășoară activități cu scop lucrativ (PFL), asociațiile familiale, societățile profesionale de avocați cu răspundere limitată și cabinetele individuale de avocat, societățile profesionale notariale și birourile individuale notariale, cabinetele medicale individuale, societățile profesionale de practicieni în insolvență (adică firmele care fac lichidări, nu firmele lichidate), întreprinderile profesionale unipersonale cu răspundere limitată, instituțiile publice și autoritățile administrative.
O societate comercială obișnuită (SRL, SA) care intră în insolvență nu se regăsește pe listă — statutul de "societate aflată în procedura insolvenței" nu este un criteriu de scutire. Rămâne, deci, obligată la SAF-T, la fel ca înainte de deschiderea procedurii.
Cine depune efectiv, după deschiderea procedurii
Potrivit Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, art. 85 alin. (1), deschiderea procedurii ridică debitorului dreptul de administrare — dreptul de a-și conduce activitatea și de a-și administra bunurile — dacă debitorul nu și-a declarat intenția de reorganizare; dacă a declarat-o, își păstrează acest drept. Dreptul de administrare încetează oricum de drept la data deschiderii falimentului (art. 85 alin. (4)). Când dreptul de administrare e ridicat, judecătorul-sindic desemnează un administrator judiciar și stabilește condițiile de exercitare a conducerii activității debitorului (art. 85 alin. (3)). Indiferent cine gestionează efectiv firma la un moment dat — administratorul statutar/special sau administratorul judiciar/lichidatorul judiciar — obligația declarativă (inclusiv SAF-T) rămâne a persoanei juridice debitoare, nu se stinge și nu se transferă către un terț scutit.
Ce nu se schimbă în structura D406
Intrarea în insolvență nu modifică regulile tehnice de raportare (secțiunile GeneralLedgerEntries, MasterFiles, SourceDocuments etc., stabilite prin OPANAF nr. 1.783/2021 și actualizate prin OPANAF nr. 407/2025) — o lună fără mișcări economice (de exemplu în perioada de observație, dacă activitatea e redusă la minimum) se raportează "pe zero", nu se omite depunerea. Absența tranzacțiilor e o informație care trebuie declarată, nu un motiv de a nu depune.
Practic
- Verificați dacă firma se încadrează efectiv la vreo categorie exceptată (rar, pentru o societate comercială obișnuită) — dacă nu, obligația SAF-T continuă neschimbată de deschiderea insolvenței.
- Cine semnează/transmite declarația depinde de stadiul procedurii: administratorul statutar (dacă păstrează dreptul de administrare) sau administratorul judiciar/lichidatorul judiciar (dacă acesta a fost ridicat).
- Radierea firmei (închiderea procedurii, ștergerea din registrul comerțului) este momentul care pune capăt obligațiilor declarative — nu deschiderea insolvenței și nici intrarea în faliment.